the burning legion has returned...

Imi aduc aminte… asa de bine… era o seara fara nici un efect… era o seara de spart bani… si atat… nimic nu ar fi anuntat ceea ce urma… totusi… ceva din mine imi zicea ca va fi ceva special… poate… si a fost…
In toata umbra de sub care privesc acum… se ascunde o singura dorinta, una… stii tu la ce ma refer… alerg dupa fluturi… mai greu sa-l tii in mana fara sa-l distrugi… alerg dupa EA… o ravnesc… imi e dor de toate momentele pe care le-am trait… am nevoie de ele intr-un singur moment… intr-o aschie de timp… as vrea… macar sa stiu daca imi va mai fi dat sa retraiesc toate acelea vreodata… stau si ma intreb daca va mai exista vreo EA… fiindca ea… din vis… mai greu vorbesc cu ea… foarte rar… o data la foarte multa vreme… e bizar… dar e adevarat… imi doresc din nou sa simt toata caldura si animatia aia… imi doresc sa-mi foloseasca la ceva mainile astea… imi doresc sa o vad zambind… imi lipseste o jumatate din mine… imi lipsesti tu… lucrul pentru care ma urasc acum cel mai mult este… ca desi am o infinitate de imagini in minte… nu pot reda decat o senzatie de fond… o senzatie surda… poate e din cauza ca nu pot scrie despre fapta in sine… ci doar despre senzatie… un TOT format doar din EA… dar… si asta este doar un alt vis frumos… EA… ea…

5-19

Sunt numai eu… eu si cu mine, din nou… singuri… desi e lume in jur… tot singur ma simt… incep sa ma intreb… unde ma indrept… ce vreau… cine sunt… ce sunt… incep sa ma intreb daca sunt eu asta care tipa atat… incep sa ma intreb daca sunt eu omul principial de care vorbesc… incep sa ma intreb daca eu vreau ceea ce caut… incep sa ma intreb daca nu cumva suntem mai multi aici… si fiecare zice cate ceva… dar… cine intelege… cine ar trebui sa le suporte pe toate… ei bine eu… ei bine inca nu m-am pregatit pentru asta… ei bine… DA… nu sunt in stare sa-mi fac ordine in viata… nu sunt in stare nici macar sa-mi fac ordine in mine, ce sa mai vorbim de viata mea… si poate… cel mai patetic… faptul ca am “tupeul” sa scriu asta… in fine, daca te deranjeaza, nu citi… ma cramponez ca un om idiot… si incompetent de aceeasi chestie… vreau asta… vreau aia… vreau… dar de fapt… incep sa ma gandesc putin daca vreau… vreau asta… dar sa fie de fapt aia… in fine, e greu de explicat… idee ar fi ca nu mai inteleg ce vreau, nu ma mai inteleg pe mine, ma trezesc ca un adolescent… nu stiu din ce sunt facut, nu stiu ce mi-ar placea prea bine… de fapt stiu, dar nu e ok… si privesc cu simplitate problema asta… oare viata este facuta din compromisuri?... oare tot timpul problemele raman nerezolvate, si singura constanta… este… acceptul…
Chiar asa, inca nu am auzit de cineva [inca] sa vorbeasca despre acceptarea situatiei… oare asta trebuie facut… dar oare tu care incerci sa-mi dai o lectie subiectiva de viata, si putin superficiala, zicandu-mi sa-mi traiesc viata, stii ce inseamna pentru mine a-mi trai viata… din nou… e o chestie de realitate[e o chestie perceputa personal]… de obisnuinta/e[chestie semi-personala]… ma simt ciudat… as vrea sa fiu eu… dar nu-mi permite auto-educatia auto-data… ce mai problema…. Mmm.. poate de fapt este ipohondrie… mai stii… eu unul nu mai stiu… nu mai stiu nici macar cine sunt… nu mai stiu nici ce vreau… nu stiu daca mi-a fost vreodata bine… nu stiu daca asta se cheama bine… nu stiu cum va fi… probabil nu bine… asta e sigur… m-am saturat de cautari imbecile, fara rost, m-am saturat sa visez, m-am saturat sa mai sper, cred ca te voi trai asa cum esti, fiindca deja m-am plictisit de luptele cu hack-uri din astea stupide… am uitat si cine eram, daca am fost cineva vreodata… ma gandesc ca, totusi, pentru multi am fost doar ceva… ceva pe care sa te sprijini, ceva pe care sa plangi, in care sa-ti sufli mucii dupa aia, pe care sa te asezi cand nu m-ai puteai… si acum… cine, CINe… CINE pmea e aici?... CINE e pentru mine…
Aha… asta stiam deja…aaaa… e ok… stiu ca ai treaba… da frate, sigur ca te inteleg, sunt ai tai…mmm… de fapt nu ma jeneaza ca nu este nimeni cu mine acum, ma jeneaza ca nu mai stiu ce vreau, ca sunt in deriva aiurea, ca sunt nelinistit, ca nimic nu se opreste, valurile sunt din ce in ce mai mari, DA idiotule stiu ca o sa iasa si soarele… dar iti povestesc despre acum… da… da, acum… e bizar… dupa 8 ani de zile… nu stiu unde ma indrept, iar asta este trist… fara sa vreau realizez ca sunt doar unul dintre personajele frustrate… de propria viata… traiesc in propria fictiune, ma gandesc egoist numai la mine… si da… sunt atat de nemernic incat sa o si zic… la urma urmei, ce-ti pasa… pai nu-mi pasa… pai, ai vazut… totul e bine, cand se termina cu bine… mmmmDA!

capitolul 3

E vineri… cica e chiar 4 si unsfert, ar trebui sa ma bucur acum ca incepe weekend-ul… ah… iar am ratat momentul
Auzi… da tu ce cauti aici… iesi afara… du-te-n… unde ai tu treaba…
Chiar asa… nu ma lasi sa mai inteleg nimic… chiar asa sunt ca ultimu’ bocanc…
Normal, uita-te numai la fata ta, ca de conditie… n-are rost sa vb…
Esti hain la suflet… cainos… esti ca o rana din care inca n-au fost scoase cioburile…
Tu… nu stii nimic, tu esti ca un rahat nedemn de a fi calcat…
Dar tu ce stii?!?... mai mult ca tine…
Deci mai mult nimic, decat mine… asta e… tu ai zis-o
Mah, inca n-ai plecat?... Iesi in gm afara du-te dreq si lasa-ma-n pace, ce tot te f#$e grija ce fac eu.
Frustratule…
Frustrata e mata…
Sa stii, cam seamana cu tine, e cam sisi la bila, si din cand in cand… se duce pe camp rau de tot… imi e mila de voi 2… zau… as vrea sa va ajut, dar nu stiu unde sa va internez…
Esti un copil razgaiat si nimic mai mult…
Du-te dreq…
Cine?
Eu?
Tu?
Am si uitat cine vorbeste!
Eu… sau tu…
Nu maaah… vb noi!
Taci ma dreq…
Eu am iesit de aici ca deja imi fug ochii numarand randuri aiurea…
Pai iesi odata…

o poveste... din strada

Sau arhitectura creantei betrayer
Eram impreuna… eram nedespartiti, sub semnul distrugerii prostiei, sub semnul aprecierii frumosului, eram legionari, eram pro-Extremism, eram pro Hittler/Himmler si altii, eram pro Antonescu, eram 2, eram cei mai buni, cea mai buna echipa de 2vs2 la baschet din tot liceul inca din primele 2 saptamani, eram cele mai mari panarame, eram cei mai puternici, cei mai agresivi, eram cei ce tot timpul cream diversiunea fericirii, eram NOI… fmm de idiot si sclav al pizdii ce esti… ratatule… idiotule, incuiatule… ratatule… imi pare rau ca nu esti acum prietene… sa fim din nou 2… sa fim noi 2… am fost… am revenit am tot reincercat sa reinviem tot trecutul.. am tot folosit sintagme ale trecutului in viitor, am tot avut viziuni din trecut spre viitor, dar prezentul a fost desemnat invins de fiecare data… nu o sa te uit niciodata… nu o sa ma uiti niciodata… nu o sa uitam niciodata… dar tot timpul vom fi condamnati sa fim despartiti… oare… poate… cei 2 de acolo… si toata legea martiala promovata si executata in regimuri de urgenta nu a fost decat o sintagma copilaroasa a adolescentei, a fost un zbucium de transformare… mmm… pare a fi vitza de vie… idiotule… este skunk anasie… bible of dreams, chemical, slipknot, coal chamber, omul cu sobolani, coma, ab4 – trascau… invatatoarea… negura… infected mushroom, talamasca, skazi, crystal method – sau decaderea in decrepitul momentului, julien lourau – sau renasterea, RALUCA… sau metamorfoza… distrugerea, punct si de la capat… fmm de ratat… incompetent sau oricum te-as putea jigni… implant pentru refuz[ipr] – tacere si resemnare… deci taci in mm si resemneaza-te odata… nu esti si nu vei fi niciodata pe picior de egalitate cu mine… sunt mai bun, esti mai bun… renunta… ipr – as vrea sa stiu… dar stiam deja… ipr – culori… cromatica perfectiunii… un bronz de 1 mai care a tinut 3 ani… alcool… droguri… fete… festivaluri… concerte… batai… invidie… tacere… RESEMNAREEE… acolo am vrut sa bat resemnarea-I vinovata pentru tot ce s-a intamplat…. Resemnarea… nu e buna de nimic… lupta pentru orice drept pa care ti l-au luat… toate… totul… si absolut nimic din ce este aici… sunt in antiteza cu noi… cerceii… scaringul… tatuajele… toate au fost trecute in esenta spirituala a legaturii noastre intime si interne… totul a fost o viziune… o viziune omni-prezenta… care sa ma condamne la momentul asta… durerea si toata sila de atunci… toate au fost transformate pentru prima data in istoria timpului meu in ceva bun… 11 septembrie 2002, 26 decembrie 2002… acele momente au insemnat sfarsitul… au insemnat de fapt Renasterea… am revenit la viata mea… am terminat contractul cu dezvoltarea multi-punct… odata cu toate aceste momente… odata cu tot ce a fost… odata cu tradarea… odata cu batjocorirea mea, odata cu asasinarea mea… odata cu nimicnicia fostului eu… am devenit un nazghoul… am devenit o creatura care a avut ambitia de a-si educa psihicul pana la a deveni o masina lipsita de sentiment si de “SIMT”… am avut curajul sa merg acolo unde tu n-ai mai avut curajul… iar apoi am iubit oamenii din nou… ii iubesc si acum… nu m-am transformat… prietene ca tine… am evoluat… am renuntat la frustrarile de atunci in favoarea luptei la scena deschisa la scara industriala cu tot ce este in jur… si de care ma cramponez… in rest… toate bune si frumoase tie… nu imi e dor de tine, ti-am zis ce aveam de zis… si viata mea a fost dreapta cu mine, si atunci si acum… dar tu… oare tu cum te mai simti… crezi la fel… crezi… esti… poate…

Betrayer… In truth it was I, who was betrayed… still I am hunted… still I am HATED… but now my blind eyes… see what others cannot…

de fapt....

Oare de ce avem tot timpul viziuni, despre trecut, despre viitor… dar avem vreunul… oare… viziunea realitatii, a prezentului, are vreunul curaj sa zica… ACUM… cred ca nu… [trippin’]… de ce ne gandim ca niste soareci de laborator doar la ce a fost si la ce poate fi… gandeste-te idiotule la momentul asta… nu poti… ca daca ai putea ai fi Napoleon, ai citi si ai savura in acelasi timp… dar degeaba… ca tot n-ai simti nimic… despre simt este vorba… despre bun-simt si rau simt… despre tine sau despre mine… oricum momentul asta este cu semnul dracului, sub cerul disperarii… altfel… toata lumea si-ar trai fiecare secunda… la propriu… fara figurat… figuratii si figuri… cate din cat ai fi putut realiza pana acum au trecut pe langa tine… chiar asa… cred ca… daca ai inceta sa-ti pui intrebari… si in schimb ai raspunde la cele existente… ai trai… tot timpul te intrebi… tot timpul iti adaugi o pietra in plus in carutz, dar nu catadicsesti sa te uiti, dc nu cumva ai mai pus vreo 5-6 pietre la fel acolo… nu te intereseaza… iar asta te face ignorant… [mysterons]… te face prost… PROSTULE… esti cel mai inteligent animal… dar de fapt esti singurul animal… inteligent… ?!?... cunosc prea multe forme de inteligenta ca sa pot scrie intreaga disocierea, asadar de aici incolo ramane fiecare pe propriile puteri de a discocia… de aici tragem linia, si ne adresam in continuare tie… oare… oare… nu mie?... ehh.. ce mai conteaza… tu nu contezi, el nu conteaza… ea nu conteaza.. iar EA… nici macar nu are loc aici… e plina masina… incepe miscarea… incep curbele, incep spin-urile… trip-urile… [!]… se re-naste o minune in interior… explodeaza un sunet… o frantura de libertate… o bucata din mine se canta la radio… sau cum vrei sa-I zici… si… de la capat… citeste printre randuri… vei descoperi si o bucata din tine… iti dau adresa centrului de informare pentru a te convinge ca eu la varsta asta sunt batran si satul de ce tu traiesti in fiecare zi si o consideri o minune… eu m-am saturat de tine… inaptule… nu esti bun de nimic… ma faci sa rad, existenta ta mi se pare un rastel de arme gol… traiesti in simbioza cu parintii… esti ca un mucegai, ca un lichen… plin de verde putrezit… [glory box]… si alte parte ia sfarsit… dar ce drecu e cu atatea parti aici… ca deja ai impresia ca te-ai ratacit… sau poate te-am ratacit… cine stie… intrebam publicul ca tu esti oricum spectator… esti comun… esti trecut… a mai ramas… doar linistea… asculta… altceva…
Sa nu te gandesti niciodata… daca ai visat ieri sau maine, atata vreme cat azi iti esti strain…
Esti hidos… omule…

o lume noua... adica lumea veche

m-am gandit sa scriu… putin… despre piesa mea de teatru, despre mine, despre o bucata din puzzle-ul lui dinojazz, despre aroma pe care KlaN.DestIn o da unui post,si un vers, o atingere numai… din Voluptatea Mortii lui andrekiss_88… intr-adevar nu avem nume mari in piesa [mushmushi si Antistar sunt in rolurile toate, iar urmatorii spre deosebire de primii, joaca tot in toate rolurile : betrayer, duke, juno… etc.]… dar majoritatea s-au remarcat pana acum… intr-un post sau intr-altul… majoritatea sunt genii neintelese… adica nebuni… nu nu nu sensul figurat de nebun… ci definitia clasica din DEX [Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, pt cei carora termenul le este necunoscut], exact, un geniu… nu este geniu este de fapt un nebun care se crede special, si care, mai presus de un nebun, are curajul sa recunoasca ca este sonat la creieri… si mai e o specie, specia –de liceu- in care daca ti se zice ca esti nebun este lesne confundat cu –cool- ceea ce iar este o eroare… si atunci… cu atatia nebuni care locuiesc serial/paralele/neuronal in mine… eu mai caut, inca, uneori raspunsul la faptul ca ma simt bizar… ca am déjà vu odata la 3 ore pe zi… nu ar trebui sa ma mai mire de fapt nimic… vorba unui de la Divertis… imi umbla gandurile prin cap ca trenurile, si din cand in cand mai si suiera, deci va dati seama ca este un vid de memorie la mine in cap… [este o gluma normala, apelati la DEX pt alti termeni prost sau de ne-inteles]… ok, impreuna cu hoarda dementa din capul meu, ne-am apucat sa scriem, o sa mai adoptam un nenea… pe care sa-l cheme… nazghoul… este un termen imprumutat din LotR, dar este cel mai apropiat ca denumire si istorie de o anume stare care ma streseaza… simt ca sunt partas la propria viata, simt ca nu mai traiesc eu cu atata intensitate, am citit in dimineata asta un post foarte simplu… foarte “comun”, dar ceea ce am “simtit” citindu-l… ma face sa ma gandesc ca intre timp, am cam uitat sa traiesc, am cam uitat sa zic : Ia mai dati-va-n mortii vostri toate si GATA, azi am uitat de voi toate care va bateti care sa treaca prima pragul… ca sa nu fiu chitros, leya_evenstar este cea responsabila de ceea ce vedeti acum… din “ea” am rupt o frantura si o scriu din nou. Imi aduc aminte de mine gandind la faptul ca intotdeauna in psihic poti vizualiza absolut totul, acolo totul este usor de creat, este ca si cum ai crea si distruge dupa propriul plac, eu sunt genul caruia ii place sa creeze, si apoi sa vizualizeze si apoi.. evident… ca manifestarea a speciei mele… sa o tot imbunatatesc… sa lucrez la ea, pana cand mi se pare mie ca e ok… imi place super mult sa fac asta… din pacate timpul acordat acestei… viziuni, este foarte mic, din cauza ca nu mai am timp… mai ales ca, acum, este vara si este ok afara, prefer sa stau afara decat inauntru in casa… e mult mai frumos… lucrul oarecum bizar este faptul ca… tot ce pot vedea, in voi, in mine, in el… cu ajutorul lui… este pe fundal negru [fara a mai re-aborda pentru a nu stiu cata oara tema paharului], de ce?.. oare… fiindca este felul meu de a le vedea, negrul da un farmec tuturor lucrurilor din jur, negrul este cel care ma inspira, negrul reprezinta mister… cine!? Oare… nu il poate mirosi… nu il poate auzi… nu il poate atinge… imi aduc aminte ca intr-o stare totala de trip am inceput si aceasta zi… mi-e rau in continuare, de 3 zile merg aproape ca un zombie pe strada… o sa folosesc undead ca imi place mult mai mult termenul… [nu cauta in dictionar, nu are echivalent in romana], ma simt prost in ultimul hal… fizic.. dar chimia din mine… lucreaza, creaza… face… vede… aude… simte… SIMTE… e un termen simplu si totusi atat de neinteles, atat de… de neinteles… este bizar cum imi pot readuce in fata… poate cea mai mare placere, acea de a abera, da… aberez, tu citesti aberatiile unei minti, fie ca iti place fie ca nu… nebunul adolescentin din mine… inca mai locuieste aici… ce-I drept cu chirie… dar inca mai locuieste… stii totusi ce mi-a placut cel mai tare… insasi faptul ca unii vad ceva in fictiunea de aici… unii pot simti o bucata din apa tulbure care curge in mine in ultima vreme… daaaar… ieri am adoptat concluzia pe care o stiam inca de multa vreme, am mai renuntat la negru si la gri, si la nisip si la desert in favoarea plajei… sunt pe plaja mea, este soare, este frumos, apa se aude intr-un stil feng-shui perfect, verde… glaben… alb… caldura… puritate absoluta… alb dominant… viziune de vis… arta si precizie pura… o noua viziune cu… EA?... nu… este viziunea mea, este lumea pe care o cauta spiritul meu, este o lume echilibrata, nici mai buna nici mai rea… si hai sa privim impreuna paharul… tot… si plin si gol… tot timpul mergem spre propriile utopii, tot timpul visam [numai in Heroes ajungeam la utopii si culmea… aveam un bulan teribil la artifacte…], tot timpul cream scenarii, le distrugem, iar le cream, iar la distrugem, nu ne hotaram, nu le internalizam, nu le exteriorizam, nu avem capacitatea de a le expune, de a le impune, ne gandim, ne consumam… ne frustram, ne intristam… dar cati dintre noi pot… dupa o serie ca cea descrisa mai sus… sa rada… sa faca haz de necaz de propria mentalitate si modalitate de exprimare interna a utopiei, cati dintre noi sunt capabili sa zambeasca… sa se simta bine facand ceva pentru cineva de langa… [nu o sa exagerez... dar… cea mai frumoasa senzatie pe care am trait-o este faptul ca pot ajuta pe cineva… si imi place sa fac asta… ma simt eu ajutand oamenii care au sau nu nevoie… de… ceva... ], cati dintre noi ne ridicam de fiecare data pentru a mai lua inca o portie de “viata”… sau numeste-o cum vrei… oricum… dar numai realitate nu… este eter… suntem ca niste comete in spatiu, avem o miscare haotica, rece… o coada cu miliarde de ashchii de gheata… cate comete de pot transforma in sori?... nici una… dar sori se pot transforma in comete… mai rar, dar se pot… iar restul este vidul-spatial, planetele obisnuite, stelele obisnuite… si “mai putin” obisnuite… [Discovery pentru documentare TV… si alte surse pentru documentari exacte in legatura cu pulsarii, gigantele albe/rosii/albastre; quasarii, supernovele etc.], desi in fiecare secunda de constienta facem parte din marele puzzle, tot suntem mici si nemultumiti… mah… tu crezi ca un alt statut te-ar face mai fericit… daca tot te uiti in fiecare zi la atatea telenovele… invata ceva din ele… e un shpil care se poate invata si de acolo… dar e transparent… tu crezi ca ai fi fericit… cu ajutorul banilor sau al altor… chestii… pun pariu ca marea voastra majoritate habar n-aveti ce inseamna feircirea, fericirea este de fapt starea de exhilibru oamenilor… este starea in care esti impacat cu tine, cu ceea ce esti, cu ceea ce faci, fericirea este la fel ca dragostea si nebunia… esti fericit si nici macar nu o recunosti… esti indragostit si iti zici ca sunt prostii de liceu, sunt utopii… SUNT… dar pentru cateva clipe… ni s-a permis sa atingem acel absolut… sa ne hranim din el… sa ravnim din nou la el, suntem putini cei care multumim pentru el, suntem putini cei care realizam ca pentru o secunda… pentru o nano/femto/pico/atto secunda… Creatorul… ti-a dat o bucata din el… pretuieste-o, pastreaz-o in tine… hraneste-te cu ea… nu o pierde, nu-ti bate joc… OM
Face DOWN, now walk away…
Every time I think I do the right thing
you turn your back on me
Trippin’ into a world, that never seems too far away…
Too much time, too many wasted days…

Portishead

We were in Roseland. I remember us Humming… like Cowboys. I remember feeling like it would be All Mine. But, Mysterons came, and the took Only You… I remember that Half Day Closing… I remember when it was Over… it was merely a Glory Box… After that… Sour Times descended upon me… and I walked all the Roads within me… I remember I met you once again… I remember us now and then… we were Strangers…

dark matter... canyon

Am ratat inca un moment… dar poate e mai bine asa… dc era sa ma fi apucat aseara de scris, sau azi dimineata… ar fi iesit un requiem… de toata frumusetea… l-as fi umilit pe Mozart… dar repet, e mai bine ca voi face asta acum… in ultima vreme am tot avut o stare, o stare de dark-matter… o stare aiurea, se pare ca se perpetueaza… mai bine zis nu se ci eu O… nu pot scapa de starea aia… la fiecare pas… la fiecare miscare… ceva rau se intampla in jurul meu… ceva rau mi se intampla… toti stim ca istoria se repeta… toti stim ca magnitudinea unei repetitii creste exponential cu experienta acumulata intre timp… sau cel putin ar fi trebuit sa stim, pana in acest moment… ei bine… imi voi permite sa raman uimit de magnitudinea acestei repetitii… as putea zice ca am inceput o zi normala… relativ normala… de joi… aseara… mi-am fortat putin organismul… nu stiu care a fost motivul… dar am facut-o… ca sa mai adaug si eu presiune, la urma urmei e corpul meu… mai am si eu niste drepturi asupra lui, nu numai natura care l-a inzestrat astfel… revenind la momentul azi dimineata… aceeasi trezire haotica pentru a merge la facultate, aceeasi intarziere… deja specifica zilei de joi… totul a fost ok… mai putin ca m-am intors din drum… ca in chiauneala de azi dimineata… imi uitasem portofelul… alte chestii banale… hmm… mp3 in urechi… chiaun… in picioare… fete obosite de dimineata… copii care stau pe scaun si oameni ce le-ar putea fi usor bunici… poate chiar stra-bunici se chinuie cramponati de o bara in apropierea lor… si poti citi pe fata lor ca si-ar dori… dar generatia M… nu ii baga in seama… de ce generatia M… simplu : Mobil, Masina, Manele, bMw M3[pot continua, dar nu asta e scopul]… inca o statie… si inca una… Stefan cel Mare… si incepe… Zona… direct am luat una in freza si am trait vreo… 10 minute de deja-vu… in continuu, a fost o succesiune de evenimente foarte bizare, toate pe care le mai vazusem… in aceleasi locuri… in acelasi timp, poate intr-un alt timp… poate in alta parte… cine stie… a fost super bizar… macar am uitat de faptul ca de abia mai stau in picioare… pentru 10 minute am uitat ca imi e rau, ca ma simt prost, ca ma simt frustrat ca Seria continua… de fapt… e cea mai bine dotata Serie… am fost si la facultate, am ajuns la munca… parca aceeasi senzatie de rau incearca sa domine viata fizica… cea psihica… este putin incordata… am intrat deja in nivelul in care pot controla… reactiile de dark… pot realiza usor ca nu ura, nervii, prostia, sunt raspunsurile problemelor actuale… mai devreme sau mai tarziu… tot se vor fi intamplat… dar asta este alta poveste pentru alt episod… sunt in partea in care… astept, sunt relativ uimit, mi-am pierdut simtul de predictie… nu stiu ce urmeaza in nici un fel, dar tocmai asta ma atrage sa merg mai departe… ma indeamna… asa cum ma indemna marea cand eram mai micutz… nevoia de imprevizibil… ea este cea care anima o mare parte din… mine… desi… nu numai ca presupun, dar STIU ca Seria este departe de a se fi sfarsit… imi astept sentinta… si imi fac calculele si pregatirile pentru ea, stiu ca nu voi fi pregatit sa le iau in freza pe toate care vor veni… dar macar sa fiu mai calm… desi am zis la un moment dat… ca imi place sa vad jumatatea goala a pahurului… iata ca sunt momente in care cea plina este mai importanta, si pe ea o bag in seama, ce as vrea sa intelegi tu… dupa ce citesti asta… este ca eu nu scriu cu un scop, nu am un tel care trebuie atins, sau o anume coarda, eu scriu pentru mine, sunt om, si de multe ori s-ar putea sa crezi de buna o parte fictionala, de ce iti explic asta… fiindca citesti o fictiune si nu vei sti daca este adevarat sau nu… nici macar dc m-ai cunoaste nu ti-as spune… vad jumatatea plina… fiindca de gol… nu prea duc lipsa… de intriga stupida iar nu prea duc lipsa, in ultima vreme ma lupt cu mine, cu felul meu cretin de a asocia disocieri, de a materializa cele mai intense trairi interne… nu as putea sa-ti dau un motiv exact pentru care vad jumatatea plina… cu exceptia sperantei… nu ai idee cat m-am luptat cu speranta, cat am incercat sa suprim poate cea mai fireasca stare umana… ii zic stare… fiindca eu unul asa o vad… m-am luptat cu speranta enorm de mult, as putea zice titanic… dar degeaba… de cate ori am invins-o… s-a intors… STUN… si pa… speri din nou… acum, am renuntat la a ma lupta cu ea, incerc doar sa nu o bag in seama… incerc sa… trec pe langa EA fara sa o vad… cam asta ar fi comparatia… am ramas relativ uimit ca in ultimele zile au revenit visele… am inceput din nou sa visez ciudateniile din imaginatia mea… e bizar… incep sa ma simt ca un atlet… pe la mijlocul-spre trei sferturi de cursa… in realitate… poate sunt la inceputul Seriei… de ce? cum? cand? eu? Sunt lucruri simple, la care nu mai caut raspunsul… : fiindca trebuie!, asa, de atunci, DA… ai vazut ce simple sunt raspunsurile… superficiale… dar utile… interiorul trebuie menajat… oare pana cand… daca mai cred in ceva bun… intr-o viitoare clipa de liniste si fericire… prietene toti credem in asta… mai putin eu… candva o sa realizezi… ca ceea ce citesti este creata de mai multe persoane, de mai multe personalitati individualizate de moment… ceea ce scriu acum… poate fi in acelasi timp metafora/personificare sau antiteza… depinde cum vrei sa o citesti… depinde cum o vede subconstientul tau… al meu e cam tulbure acum… ca probabil ti-as zice cum o vede el… in rest… sper ca o sa se linisteasca si seria asta… ma gandesc la cele 2 axiome centrale pe care ma bazez : “What doesn’t kill me, makes me stronger!” si… evident… “Mai devreme sau mai tarziu, intr-un fel sau altul totul are un sfarsit”… sau se poate oarecum extrapola ideea din Revolution “What has a beginning, has an End!”…
Bafta!

n-am titlu

Omul… cea mai inteligenta… creatura de pe Pamant… desi cunosc contra-exemple de oameni care sunt mai prosti decat un ogar cu educatie medie… sa trecem peste, ca ma apuca ironia din nou, si iar nu iese nimic… lucrul care ma apasa acum este o anume parte a Bibliei… Geneza mai exact… luam toata partea de Creatie[pentru neavizati este prima pagina, nu e chiar mult de citit, pentru cei care sunt certati cu cartile… fara cuvinte… ]… si ne gandim putin la o anume ironie… am fost creati dupa asemanarea cuiva… iar peste… ceva vreme… am inceput noi sa cream… ma refer la comp-uri… ne chinuim din greu sa il facem sa gandeasca de unul singur… dar el saracul nu prea poate… nu prea are cum… [desi… vorba fie intre noi… as fi in stare sa pun pariu ca sunt cateva… corporatii care au reusit sa implementeze niste baza de date de marimea Casei Poporului si sa le faca sa verse toata informatia posibila in procesele de decizie, deci o forma de inteligenta artificiala… a fost creata… zic eu… de fapt nu zic, pun pariu :P], nu vreau sa fac o paralela decisiva, si care poate parea tampita, dar, am mai zis-o la randul nostru, in fiecare zi suntem creatori si destructori… gandeste-te la cate animale ai putea omori prin simpla ta prezenta… gandeste-te la cat de mult haos ai putea crea… respectiv demonstratia ilogica pentru creator/destructor… reboot system… sunteti in procente… sceptici/atei etc… nu prea exista asa ceva… fiecare dintre noi crede in Ceva… depinde cum vrei sa il numesti… Dumnezeu… Budha… Mahomed… Shiva… etc.etc. intrebarea de baza este… de ce nu suntem capabili sa cream si ceva bun… sau sa cream un produs finit gata de “export” sa vedem de ce e in stare… suntem prea frustrati?... nu… dar in modul asta si-a schimbat denumirea facebox in netlog… iar restu’ dintre voi plang… nu e rautate… e mai mult o realitate…

mushmushi Vs Antistar

Azi… fac liniste… e o noua senzatie… mi-am propus sa tac din gura total, sa nu mai fac misto… sa nu mai zic nimic… azi sunt Mutulica… de ce?!... fiindca pot, fiindca imi permit, fiindca iar n-am ce face in primele ore ale diminetii la munca… e o experienta simpatica… interesanta… am vazut eu undeva chestia asta… conform careia : daca unul dintre simturi ti se atrofiaza sau dispare total, celelalte vor incerca sa compenseze absenta lui… ce e cu adevarat tare… e ca nici macar nu vreau sa vorbesc, ma simt bine “la clape”… aud sunetul asta de cand eram mic… desi a devenit un simplu cliseu, tot imi place sa-l aud, parca face parte din mediul meu ambiant… desi cel mai simpatic sunet de taste apasate este acasa la un laptop IBM ThinkPAD… care cred ca era BestPerformance and Maintainance acum… 12 ani… atunci a fost glorios si el… dar acum este bun pentru amintiri… pentru Warcraft 2, pentru Heroes 2 GOLD… sunt jocuri care au insemnat copilaria… au insemnata cu scoruri, campanii, nervi, frustrare, cum dreq face asta atata armata din atat de putini bani?... de ce mortii lui s-a blocat… era ultimul scenariu, de se blocheaza… de ce nu se mai misca unitatea, de ce nu se mai misca harta… AH… am stricat mouse-ul… am stricat 3 mausi cu dune 2… atat de mult mi-a placut jocul ala… dar imi aduc aminte ca era frustrat ca save-urile ocupau enorm de mult spatiu pentru vremea aia… aproximativ 1MB fiecare… cam atat… ajunge… ce a fost a fost… a si trecut chiar… revenind la prezent… ma tot uit pe geam, si ma tot gandesc ca de 2 saptamani tot vreau sa ies in herastrau… si nici pana acum n-am apucat… am fost ieri prin Carol… si e simpatic… dar in herastrau, care e la o aruncatura de bat de locul meu de munca… ei bine nu m-am apropiat… nu inca… am cunoscut ieri un OM… daaaa… serios… OM… o sa se simta cu musca pe caciula cand o sa citeasca, asa ca nu te deranja tu sa te simti… a fost o chestie de genul… Mda… Nu esti singurul dobitoc cu principiile aceste, nu esti singurul, adica e un fel de ce mm te credeai tu asa de unicat… stai linistit ca sunt oameni si mai si decat tine in toate domeniile in care tu crezi ca excelezi… chiar si acolo unde nu excelezi sunt oameni mai… “dotati” ca tine… spre exemplu… uita-te-n jur…
Da, mai termina domne cu ironia asta…
Poate ca nu vreau… poate nu e ironie… Te simti cu musca pe caciula sau ce??
Eu ti-am zis ca nu o sa mai citesc prostii din astea in viata mea…
Pai si de ce tot citesti… te-am obligat eu… tu esti ala care isi baga nasul aiurea… si se baga in seama… nu te obliga nimeni…
Parca ziceai ca taci…
Pai ma vezi vorbind?
Atunci taci din taste… taci intr-un fel… taci odata…
Nu stiu care e mai prost… eu ca scriu prostii, sau tu ca le citesti…
Tu, ca le scrii… se poate spune ca tentezi…
Fireste ca tentez… oameni prosti ca tine… care n-au ce sa faca… si o ard aiurea la inscrisuri din astea… fiecare nebun crede in el… eu de ce n-as face-o…
Devii stresant…
CAT de stresant?? De ce te mai obosesti? Frustrarea?? Nu intelegi nimic, si totusi ai vrea? Cauta un om normal, ca aia de au facut ei dictionarele enciclopedice… mai studiaza si poate vei intelege… poate…

kill focus

Da’… cat?!??... CAT???... de plictisit poti fi daca ai ajuns sa citesti asta… e alt joc… oare…
Pai da’ atunci de ce mai scrii… nu e frumos sa-ti bati joc de lume…
Idiotule… de fapt nu intelegi nimic… o iei aiurea pe camp si te tot plimbi asa…
Fara rost…
Oare…
Poate rost este… dar nu-l vezi tu… simplu fapt ca nu inteleg ceea ce Tu vrei sa exprimi nu te face superior, nu te face inteligent, invingator…
Ti-am zis ca o iei pe camp… nu e vorba de invingator aici… e vorba despre faptul ca mai inteligent ca tine sunt…
Zau?!?... sa mori tu ca ai descoperit un aparat care masoara… inteligenta… sau nu neaparat inteligenta… poate desteptaciunea…
Esti prost… ai dat in boala copiilor fara haz…
Stii… prefer prost ca mine decat destept ca tine… daca stau sa o iau cum ai zis tu la inceput… fiecare cu punctul sau de vedere… nu inteleg de ce te cramponezi in a face un tertz sa te inteleaga… geniile sunt neintelese… nu???
N-a zis nimeni ca sunt geniu… cu atat mai putin eu… iar cramponarea vine din faptul ca vreau ca tu sa intelegi ceva… sa pleci cu ceva de aici…
Dar cine a zis ca voi pleca… sunt curios la final cine pe cine innebuneste…
De ce nu vrei sa pleci… esti plictisit… de plictiseala mea… du-te dreq de aici si fa ceva util…
Ce te-a mai apucat acum… om frustrat ce esti… nici macar om nu esti… esti semi-om… crezi ca dc tu esti plictisit frustrarile si plictiseala ta… revin tuturor din jurul tau?... gresesti… e doar o alta demonstratie a ta, de limitare… si de delimitare
Ce stii tu despre limitare… ce stii tu despre incapacitatea psihica?... ce stii tu despre blocaje… vorbesti aiurea, fara rost, cum am mai zis…
Si atunci de ce continui sa ma asculti?...
Cine a zis ca te ascult?... poate doar te tolerez… mai stii…
Mda… e posibil si asta… dar mentalitatea asta de show-off de clasa a Vea… ma lasa indiferent si rece…
Pe tine?... Da.. pe mine sau pe tine… sau poate pe amandoi

the trick... the game... oare...

E bizar… oarecum… pentru mine, lumea ma considera un mare dark… dar in realitate… nu prea stiu ce sa zic despre mine, intr-adevar am o perioada sumbra… intr-adevar nu sunt impacat cu ce este in jur acum… dar… faptul ca las o veche pasiune sa iasa la iveala… si evenimentele negative odata cu ea… nu ma impinge direct in partea neagra a lucrurilor… as scrie despre cum sunt eu, si despre imaginea reala a mea… dar… nu stiu cum… e bine… nu stiu cum fac… cum reusesc… mi-a placut chimia, dar asta ma depaseste total… sunt pe dinafara subiectului… de cand ma stiu am scris dark… poate tocmai din cauza asta scriu asa si acum… dar se gandeste vreunul dintre toti care ati citit blog-urile ca poate este doar o fictiune… o fictiune apropiata de realitatea de zi cu zi… imi place sa ma joc cucu vinetele , imi place sa existe o stare de incertitudine, psihicul meu creeaza dezechilibrul in momentul in care scriu… nimic mai mult… sunt in goana dupa aur… sunt in goana dupa putere… psihica… niciodata nu am cautat decat ceea ce este cel mai bun… cam de fiecare data am pierdut… dar lectia a fost invatata de fiecare data… aproape de fiecare data am invatat ceva… zic eu… deci… mai gandeste-te dc este o fictiune sau daca sunt eu, sau daca scrie un alt eu aici… ipocrizie… poate… as zice ca nu e, dar nu conteaza ce scriu, conteaza ce intelegi tu… de ce???... cum???... asta nu e problema mea… nici a ta… e un joc de cuvinte, care varsate in psihicul tau creeaza senzatii, sentimente, frustrare, sila… depinde… singura chestie reala de aici… este o fictiune, iar restul sunt jocuri… cine stie sa citeasca printre randuri… poate simti ce este in spate, totul tine de felul in care poti iesi din tine pentru a face o introspectie… vedem viata printre randuri… adaugam randuri sau le stergem… dar realitatea este individuala, nimeni nu poate crea un “standard de realitate“… fiecare este dotat cu propriul aparat de creat realitate… in fiecare zi suntem creatori,destructori si unii dintre noi sunt si oameni… tu ai incercat vreodata sa scrii?... e simplu… inchide tot ce este in jur, izoleaza realitatea inconjuratoare, si lasa-ti mainile sa alerge pe taste… sau literele pe foaie daca nu scrii pe comp, incearca… si vezi ce iese… poate ne jucam impreuna…

faceless

De ce oare… uneori ne vine sa ne ducem la dreq, sa nu ne mai vada nimeni cum suntem frustrati si crispati de viata, cum problemele ne transforma in monstri de tristete, in himere… ma uit la mine… in weekend m-am linistit pentru ca azi sa o iau de la capat, iar m-am luat la pumni cu viata, si, asa cum am mai zis si cu alte ocazii… ea a castigat, m-a doborat din nou la pamant, parca e o hidra… rezolv o problema, si apar 2 in locul ei… simt ca nu mai pot… sunt terminat… cand ma uit la fata mea… as putea zice… ce faci straine, de ce esti asa de trist, ce te mahneste… ce te face sa fii asa de abatut… ce?...CE.. ZI MAH IN MM CE???... mda… sunt o imagine trista a fostului eu… o imagine care nu se mai alimenteaza din nimic… traiesc doar ca sa-mi rezolv problemele… traiesc intr-o inertie totala… nimic frumos nu mai are timp sa se intample… toata ziua alerg… ca un descreierat… as putea spune ca il inteleg pe Forest Gump… el macar a reusit sa alerge 3 ani de zile… ma gandesc ca ziua asta de abia a inceput… mai e destul timp si pentru mai rau… nu stiu de ce acum trebuie sa fiu asa de down… am uitat cum este sa zambesti de la un fulg… ma simt ca si cand as fi aievea in Ice Crown Glacier… de fiecare data cand incolteste din nou speranta de o gura de aer, este unu deasupra cu o vasla si imi mai da cate una ca sa ma innec inapoi… sunt constient ca sunt in “teste”, asa am fost de fiecare data cand am mai urcat o treapta… de fiecare data a fost greu… si acum imi este greu… imi vine sa ma tarasc in 4 labe prin sarma ghimpata electrificate cu cioburi si sare pe jos… intreaga mea chimie cerseste o pauza… de unde pauza… viata te educa omule… ridica-te peste toate si… va fi bine, TIE iti va fi mai bine… trebuie sa crezi… in ce dracu sa mai crezi atunci cand stii ca esti terminat… eu n-am gasit raspunsul, dar o chestie tot e ciudata… desi sunt jos… si incerc sa-mi ling ranile… sunt pregatit pentru o noua portie, uneori in masochismul propriu parca mai vreau o portie… iar cand de abia imi vine pofta… sirul se termina… vreau sa ma lupt cu ele, si in acelasi timp sa le scot din mine… parca as fi posedat, dar intotdeauna mi-a placut sa ma lupt cu sirul de lovituri… e ca si cand ai invata sa iei bataie… deja am luat destula… si sunt satul… dar cred ca trebuie sa mai dureze vreo luna 2… ca sa inteleg in clar mesajul… “but this uncertain tale… is taking me OVER”… eh… prostii in capul unui om de 22 de ani care nu este inca pregatit sa accepte faptul ca e obisnuit sa vada jumatatea goala a paharului... dar… sa iti dau un repet… dc o jumatate este deja plina… STII ca este plina, mai rar o golesti singur, sau daca esti inca mai masochist ca mine; revenind… daca stiu ca jumatatea cealalta este plina, mi se pare normal sa ma jeneze cea goala… mi se pare chiar firesc sa fie asa… poate tie nu… dar nici nu ma intereseaza… aici nu e vorba de tine, nu-ti place Alt+F4 si ai scapat… dar intr-o zi cand ai sa simti ca vrei sa te sui pe pereti desi nu esti Spiderman… poate imi dai un mail sa-mi zici daca sunt idiot, sau dc am dreptate… “so don’t you stop, being an drown man, just take a little look… from our side… of pain…”

metode de comunicare

M-am gandit mult daca voi posta chestia care urmeaza… dar am luat o decizie… deci :
Subiectul apparent.. ar fi forme de limbaj… moderne… adica… net… pooop…. Smiley-uri la greu… onomatopee de clasa a 3-ea… reactii de oameni cretini… cu IQ sub zero[si nu ma refer la jucatorul din Mortal Kombat, sub zero… inseamna mai putin de 0 grade C… adica… are minus in fata]; cea mai interesanta forma… mi se pare noul tip de photo-body-language… adica hai sa ma dau cu muschii pe net pe de o parte, iar pe cealalta parte… : Vreau un comment, am poze noi [cu tate, cururi, chilotei scosi la plimbare, poze in pozitii care ar face un star porno de mana a doua sa isi doreasca mai mult talent, etc.]
, tot stau de ceva vreme pe aici si ma tot minunez… cati dintre voi fac déjà modeling pe net… cati dintre voi va aratati corpurile pe net, in fine, probabil asta vine dintr-o lipsa acuta de altceva… daca in cap n-ai nimic… macar arata-ti capul… poate il vede cineva… la urma urmei… dc esti prost… se zice : “totusi are cap frumos”, deci hai sa agatam lume pe net, sa ne facem prieteni, cat mai multi… sunt unii cu 400+ de prieteni… va pun o intrebare... pe cati dintre ei ii cunoasteti… si mai ales… CATI dintre ei va sunt prieteni… sau mai stiti ce inseamna a fi prieten pentru cineva… e un concept dificil de explicat aici, cine stie… cunoaste… deci nu ma voi obosi cu asta… va vad in fiecare zi cu thread-uri de 2 lei… si aveti 20+ ani, am vazut o pustoaica de 14 ani care s-a tras in niste poze… de cred ca ar face pe oricine sa i se faca sila, este… hidoasa… ma gandesc ca in vreo 17-18 ani… poate voi avea un copil de varsta ei, oare tot asa o sa faca… poate… dar nu cred… ma gandesc si la psihologia inversa, ma gandesc ca poate sunt eu mult prea depasit de generatia in care sunt sau poate mai bine zis de degeneratia in care traiesc, m-am intalnit cu… o cunostinta in metrou si citeam… si uite cum am pierdut 10% din rating in fata lui : Ce MAH, tu CITESTI?... esti prost sau ce ai… te-ai stricat!!! Sunt total ratacit in propria viata… fiindca imi doresc o relatie stabila, imi doresc sa imi fac o familie, DA la 22 de ani… sunt tampit… stiu si o recunosc…
Revenind la subiectul initial… cati dintre voi mai stiu o forma de comunicare… bazata pe suita de simturi pe care o avem si ar trebui sa o folosim, cati dintre voi stiu sa miroasa un tei proaspat inflorit, cati dintre voi se pot uita la o floare… si simta fiorul pe care ti-l da minunatia naturii… prea putini… si ma opresc aici fiindca lista de forme de comunicare in aceste moduri “depasite” nu are ca scop final f%^%^%l… ci a face pe cineva de langa tine sa se simta altfel, asa cum n-a mai simtit pana acum… CATI… puteti simti asta…!!?!

mush mushi

[mysterons]… inside u’re pretending… poate chiar asa e… nici un conflict major nu ma mai bantuie, doar ascult singura chestier perfecta pe care o stiu… live@Roseland... e divin, e ca si atunci cand m-am intalnit cu ea… e exact la fel, numai ca acum ii pot da Repeat cand vreau… Flawless… Divine… [!]… cum poate cineva sa te distruga in asa fel incat sa iti simti fiecare atom… pentru ca apoi sa te asambleze ca si cand nimic nu s-ar fi petrecut fizic… doar chimic… ceva s-a schimbat in tine… si o vei simti de cate ori repeti istoria.. poate doar la intensitati mai temperate… cum reusesc unii sa-ti alimenteze sufletul [half day closing] cu hrana… oare cum este posibil ca un simplu sunet sa te faca sa vibrezi din toate coardele… cu toata forta, cu toata ura… cu tot ce esti capabil sa simti in acel moment… e un mare trip, il numesc asa fiindca este exact ca manifestarea drogului… EXACT!... sunt la fel pentru mine, nu fac nici o diferenta… imi plac amandoua, cred ca intr-un anume fel eu voi fi [over]… un drogat, cu una dintre… placerile astea… incarcam sa-mi aduc aminte de un alt moment in care sa mi se fi facut pielea ca de gain ape mine, evident dintr-o alta cauza… si nu prea imi aduc aminte… in fine… moment frumoase au fost destule, dar divine… inca le pot numara pe degetele de la o mana… dar macar… le POT numara…imi aduc aminte de ele… si imi aduc aminte ca as fi vrut sa s[glory box] tea timpul in loc pentru mine, as fi vrut sa stau de vorba cu el… as fi vrut sa discutam impreuna despre ceea ce… se petrecea, chiar si acum as sta cu el de vorba… ma simt inundat de o caldura stranie… in centru… restul e gheata… dar nici nu-l simt… core-ul e… fericit… it’s time to move over…fiecare drogat se bucura de ceea ce are… asa si eu…[sour times]… poate asta ar fi explicatia pentru resturi… poate chiar si pentru lipsuri… ‘cause nobody loves me… it’s true… unlike you…. Do… poate… sincer, sunt in cea mai mare transa… e “overdsose”direct… si e ciudat ca aici ma simt eu… si sunt mandru, ma uit in spate… nimic din toate care au fost n-au reusit sa ma faca sa simt… ASTA[roads]… n-am mai plans de cand el a murit… singura care ma mai face sa plang este muzica…
Oh… can’t anybody see…
We’ve got a war to fight in…
We’ve never found our way…
Regardless, … of what they say…
How can it feel… this wrong
From this MOMENT…
How can it feel… this wrong…

lullaby VS butterfly... caught

stii sabine..
nu o sa ma intorc in trecut pentru a-mi aduce aminte de rele... acum comemorez momentele tari... chestiile mici care desi... aveau o mica, minora intensitate... au insemnat o gramada... au insemnat ca de cate ori ascult melodia asta... imi aduc aminte de Romsoft... si de locul unde lucram, imi aduc aminte de 2 prieteni...
ma tot analizez de ceva vreme... si realizez ca am obosit putin, propriile himere... ma doboara incet-incet... fiindca acum sunt un prost manager... sunt ca un fals-fachir... numai ca eu calc in picioarele goale pe cioburi... si fiecare taietura... fiecare ciob... fiecare frantura... e o alta ruptura in prezent... primesc numai flash-uri... tripuri... va privesc pe toti... de sus... ati ramas in spate, ati renuntat... oare de ce??... oare de ce acum cand sunt pe cale sa renunt si eu, STIU ca lupta e singura alternativa inteligenta... singura tactica... este lupta... lupta... ridica-te... asa ca sunt pregatit sa o iau de la capat... inca un ciob se infinge... o dara haina de sange, se scurge usor, caldura ei... aproape ca ma face sa-i simt gustul sarat de metal... totul... ia efectul trip... o vioara tipa la mine pe fundal... si sunt in desert din nou... e ciudat ca nisipul este gri... faptul ca cerul este negru... e normal... darken skin... freak me... gladius.. open lips.. keep smilling for me... altcineva vorbeste despre mine... e ciudat... e ca un mare STUN melodia asta... i can't take... tranquilisse... mama lives... under your feet...
ma doare capul de cat de sarit sunt de pe fix... de abia acum imi dau seama ca sunt dus cu capu'... in nori :P... e ciudat cum timpul... vindeca ura... pacat ca nu s-a inventat un timp care sa vindece iubirea... chiar asa... ce ar fi dc cineva ar inventa o pastila pentru vindecarea... iubirii... am fi toti niste maimute... unele chele... dar mai mult cred ca as rade de o maimuta blonda... de fapt stiu o pastila... care vindeca orice... dar niemni nu prea e pregatit sa accepte pretul...
firea umana este perfect desenata... in asa fel incat... niciodata sa nu aluneci prea tare... intotdeauna exista posibilitatea de redresare... dar sa observam un lucru [special cases : take a look around the world, see such bad things happen...] societatea a decazut odata cu posibilitatea de a alege... multi se pierd pe drum... multi nu sunt in stare.. dar de ce nu ii lasam in spate asa cum a facut propria mama intr-o... povestire simpatica de prin clasa a V-ea... NU... putem sacrifica intotdeauna altceva... pe altcineva... dar... undeva... intr-o incapere tenebroasa cineva a zis... nu-i mai putem controla... se inmultesc prea mult... unii trebuie sa ramana pe drum... si asa m-am nascut si eu... mah... tu ai idee cum e sa-ti zica propria mama... asa la o discutie total prietenoasa si sensibila, fara certuri si altele.. CA NU TE-A VRUT PE TINE... ci doar pe fractu... marpha... partea cea mai amuzanta... este ca tu nu vei sti niciodata dc e fictiune sau nu...
oricum in alte 10 minute iti vei da seama ca ai citit 1000 de cuvinte fara sens, fiindca nu ai ramas cu nimic de aici...

viata...

imi aduc aminte ca azi... m-am bucurat pentru un cacat, probabil tot pentru un cacat ma si intristez... nu are rost sa-ti explic tie, ca nu e nimic de inteles... e vorba pur si simplu de cum sunt eu... [prost in genere probabil], dar, de la un moment dat, toata lumea are impresia ca sunt din piatra... toata lumea ma considera un mare zid... pe care-l putem scuipa tot timpul, de care ne putem bate joc... putem face ce vrem pe el... nu conteaza... rezista... e din piatra.. am curaj sa o zic din toata inima... imi pare rau ca m-am nascut aici... din 2 cacati... iese un inginer [era un banc...], mi-as dori uneori... sa resetez totul... sa o iau de la zero... in alta parte, unde sa fiu un strain obisnuit si atat... un om invizibil, cu nimic special, fara ceva... fara tot... uneori mi-e sila de propria persoana... careia ii pasa... careia sacrificiul pentru cei din jur este ceva normal,natural, pe care trebuie sa il faca... mai bine ma nasteam prost... ironia... este ca m-am nascut prost... dar m-am educat eu pe drum... ca sa fiu acum... ceea ce sunt... chiar asa... ce sunt...?
pai pt tine... sunt un sir de semne... pentru mine... imaginea deformata... a realitatii... pentru ceilalti care ma stiu... sunt un zid... ma intreb dc de culoare gri.... dar in fine, un zid... si atat... incep sa imi aduc aminte... de perioadele cu adevarat negre... cand era/eram rau... e bizar... am aproape aceleasi sentimente ca atunci... doar ca sunt mult mai mult magnificate... uneori... sau alteori... sau deseori... sau tot timpul.... sau nu chiar tot timpul... sau in timpul liber.... sau in alte... timpuri... ma tot gandesc pentru ce cacat m-am nascut... ca sa-si bata astia joc de mine?... da' chiar incep sa imi pun destul de serios intrebarea asta... de ce??... si hai sa trecem impreuna de stadiul religios... cu pacatele inaintasilor... ca asta ma lasa chiar rece... deci ma simt ca aia din 300... o chestie... o frantura... o ceva... care nu ne convine... rezulta nervi... da mai suge-o in mm ca sunt si eu om, si am si eu limitele mele... nu e vina mea... ca ai un handicapat pe cap... nu l-am vrut eu, si nici pe mine nu m-am vrut, si partea cu adevarat interesanta... este ca nici tu pe mine nu m-ai vrut... atunci... oarecum... niste evenimente... isi fac usor loc... apare o linie rosie... care delimiteaza spatiile foarte bine... in tot ce a fost... de fapt... eu am fost mijlocul... ca o unealta... probabil ca sunt in continuare... si probabil ca voi mai fi... intrucat acum ma simt bine cu mine... la ora asta... ma simt impacat... desi ea... mda... poate nu impacat total... dar in mare parte...
inca sunt haotic... nu pot face rapid revenirea... mai trebuie... lucrat.. trebuie sa-mi intru din nou in forma...
mai poti?...
poate... sper...
nu te uiti la tine in ce hal esti?...
ba da, sunt constient...
tocmai de aia nu faci nimic... ca simti nevoia aia masochista de a-ti face rau, si de a suferi pentru ce ai facut... esti patetic si mi-e sila de tine...
sau de mine... poate ca ai dreptate...
nu poate... poate exista la tine, in realitate poate... este doar o scuza pentru cei slabi ca tine... o scuza de cuvant care exprima ca ACUM nu esti in stare...
da... nu mai sunt... da' nici nu vreau... prefer propria mizerie decat pe a altora...
PUNCT

i know i can't resist...

I know I can't resist
I never wanna fall asleep
I'll only wanna dive in deep
And I've tried and I've tried and tried to walk away
I am scared of what I missed
But don't you know it tastes so sweet
I'll only want to dive in deep
And I've tried and I've tried and tried to walk away
I know I can't resist

e ciudat cum devenim din ce in ce mai inumani... e ciudat cum esti cel mai fericit pentru un cacat pe care il cauti de o viata... nu conteaza ce inseamna acel cacat...
in cazul de fata a fost vorba de versurile de mai sus... le simteam... le auzeam... dar niciodata nu am fost in stare sa le pun jos...
imi alearga in cap toate momentele fericite... toate clipele in care am fost "deasupra"... ma gandesc... incerc... sa ma detasez de prezent... este o invatatura specific Yoga... aplicata de ninja... degajarea de exterior pentru perfectionarea interiorului...
nu stiu daca tu... ai idee... despre cum este sa simti in tot toracele o lovitura fulgeratoare... ca a unui iceberg in flacari... care sa iti aprinda sufletul... care sa te faca sa simti ca traiesti... si sa nu o poti da nimenui din jur... da
sunt egoist... foarte egoist... dintr-un simplu motiv... cunosc o singura persoana care poate... simti/trai muzica la fel ca mine...
nu-mi aduc aminte sa fi ascultat muzica in ultimii 9 ani... am trait-o... ca pe o alta... poveste... pe EA... nu am uitat-o... aproape ca a devenit parte din mine... dc nu sunt atent.. ma intorc pe plaja... si o vad zambind... si intinzandu-mi o mana ca sa putem alerga impreuna... i know i can't resist... stau si ma intreb... trebuie sa fii ca mine... ca sa poti intelege muzica... asa... sa o poti mapa cu sentimente si cu senzatii... iar apoi sa asculti o intreaga reactie chimica... cu violenta ei proiectie in cap... nu stiu de unde am plecat si nici unde voiam sa ajung...
dar am ajuns inapoi pe plaja... acolo... e ciudat ca cele 2 planuri pe care le vad sunt din nisipi... fie plaja... fie desert-ul... e ciudat ca pana acum nu m-am gandit la asta...
iar tie... ei bine... prin tine... imi voi injecta toata chimia asta in cap... ca sa nu o mai uit niciodata... sa fie in mine... pentru totdeauna...

this is the.. old way... : Powerfull,Magical,Evil

Si iata... ca am gasit si ceea ce cautam... pacat ca nu o pot atinge... dar e mai puternica asa...

i never wanna fall asleep
I'll only wanna dive in deep
And I've tried and I've tried and tried to walk away
I am scared of what I missed
But don't you know it tastes so sweet
I'll only want to dive in deep
And I've tried and I've tried and tried to walk away
I know I can't resist


in 3 minute... mi-am facut o radiografie... si... pot fi eu, pot zambi... azi ma bucur ca traiesc...
cauze : o melodie... impreuna cu EA...

ea

nu prea imi aduc aminte exact... dar voi incerca...era vara... era cald afara... cald rau de tot... si mai erau 4 culori... verde... albasstru... rosu... si alb...
imi aduc aminte ca eram la mare, in Mamaia... stiu locul.. dar atunci nu era absolut nimeni, decat toate cladirile asa cum le stiam, dar... goale.. marea era verde... un verde pregnant... care apasa usor picioarele… in stanga… e un mic triunghi de albastru, singura bucata de cer care se vedea dintre noi doi…
eram cu picioarele in apa… era o senzatie foarte comoda de rece verde… marea era ca de menta…
imi aduc aminte ca o tineam in brate… ba chiar o strangeam asa de tare incat la un moment dat s-a proptit cu mainile in pieptul meu… si i-a aparut o mica grimasa pe fata… o jenase putin stransoarea..
imi aduc aminte pieptul ei bronzat… imi aduc aminte de parul ei roscat… de figura ei… de ea… EA... imi aduc aminte ca pentru clipele cat am tinut-o-n brate… s-a oprit timpul… totul a stat in loc, eram ca un copil care isi tine in brate mama pentru ultima data… nu as fi vrut sa se termine vreodata… si imi aduc aminte… ca ei ii era bine… a fost pentru prima data cand am simtit ceva divin… ceva atat de profund incat intreaga mea fiinta s-a cutremurat, avalansa de chimie care s-a abatut asupra mea… nu era menita a fi suportata de un singur om… poate pentru singura data in viata mea… am simtit ca pot zbura… am simtit ca am aripi… am simtit ca totul poate fi bine… imi aduc aminte ca o tineam in brate si puteam citi pe fata ei ca era perfect asa… mai dura o frantura… de timp… si…. Dar brusc.. totul dispare… culorile si peisajul revin la normal… la normalul camerei de ora 6 dimineta… cu gust de plecat la facultate… si munca… si altele…
toata ziua asta… m-a urmarit gustul amar ca nici macar nu am apucat sa o sarut… bizarre chestii creeaza mintea umana… Sigmund Freud… zicea ca visam ce ne dorim… in cazul de fata… are perfecta dreptate…
dar… cat de perfect sa visezi un eveniment… cat de puternic sa fie subconstientul incat sa ai in nari o zi intreaga mirosul ei… privirea ei sa o simti dupa umar… cat… CAT?... va trece oare… pana va mai veni vreodata… de va mai veni vreodata…
cateodata… visezi viata… cateodata… traiesti dimineata in 5minute de somn mai mult decat ani intregi… de viata… m-a marcat… iluzia ca pot fi fericit…
iar ea... ramane o fantasma... si pentru cateva clipe am atinso... fara sa ii stric aura... fara sa ii fac ceva...

part 2

3 ore mai tarziu, in aceeasi zi....

undeva pe fundal este un televizor pe tvr1 si se aude... glasuirea din parlament... oricum... o colectie de bancuri foarte proaste... am iesit pana afara si e frumos rau de tot... mah... da' frumos... sunt la 2 pasi de herastrau... si sunt consemnat la munca pana la 4juma... 5... e crima... dar cred ca tot o sa ma arunc putin pana-n herastrau... e prea frumos ca sa ratez ziua asta...
revenind la discutia de dinainte... am fost pana la turabo din dorobanti... si am ramas coplesit de ce e acolo... parca e alta lume... nu stiu de ce azi... dar azi aproape tot ceea ce observ/vad/aud/cred/imi imaginez/visez/vreau sa cred/vreau/ravnesc.... este mult amplificat... totul pare departe... si cu un usor efect de blur-fadded... dar totusi... realitatea este dura... si miroase a liliac... cel putin pe dorobanti mirosea asa de tare a liliac in dreptul unei case incat imi venea sa ma opresc si sa ma asez pe gardul din fata si sa raman acolo ... a fost frumos....
ideea de amplificare... ramane in picioare... ziua asta inca nu s-a terminat... si nu stiu... e asa... un iz in departare... care imi aminteste de faptul ca va fi bine... dar senzatia este ca ceva se va intampla azi... si nu ceva bun... de ce pesimist... este doar o corelatie simpla intre ultimele zile.... si senzatiile de azi... este un simplu sentiment de neregula si nesiguranta... e ciudat... bizar... si poate... in cele din urma... fals... vom vedea...