o poveste... din strada

Sau arhitectura creantei betrayer
Eram impreuna… eram nedespartiti, sub semnul distrugerii prostiei, sub semnul aprecierii frumosului, eram legionari, eram pro-Extremism, eram pro Hittler/Himmler si altii, eram pro Antonescu, eram 2, eram cei mai buni, cea mai buna echipa de 2vs2 la baschet din tot liceul inca din primele 2 saptamani, eram cele mai mari panarame, eram cei mai puternici, cei mai agresivi, eram cei ce tot timpul cream diversiunea fericirii, eram NOI… fmm de idiot si sclav al pizdii ce esti… ratatule… idiotule, incuiatule… ratatule… imi pare rau ca nu esti acum prietene… sa fim din nou 2… sa fim noi 2… am fost… am revenit am tot reincercat sa reinviem tot trecutul.. am tot folosit sintagme ale trecutului in viitor, am tot avut viziuni din trecut spre viitor, dar prezentul a fost desemnat invins de fiecare data… nu o sa te uit niciodata… nu o sa ma uiti niciodata… nu o sa uitam niciodata… dar tot timpul vom fi condamnati sa fim despartiti… oare… poate… cei 2 de acolo… si toata legea martiala promovata si executata in regimuri de urgenta nu a fost decat o sintagma copilaroasa a adolescentei, a fost un zbucium de transformare… mmm… pare a fi vitza de vie… idiotule… este skunk anasie… bible of dreams, chemical, slipknot, coal chamber, omul cu sobolani, coma, ab4 – trascau… invatatoarea… negura… infected mushroom, talamasca, skazi, crystal method – sau decaderea in decrepitul momentului, julien lourau – sau renasterea, RALUCA… sau metamorfoza… distrugerea, punct si de la capat… fmm de ratat… incompetent sau oricum te-as putea jigni… implant pentru refuz[ipr] – tacere si resemnare… deci taci in mm si resemneaza-te odata… nu esti si nu vei fi niciodata pe picior de egalitate cu mine… sunt mai bun, esti mai bun… renunta… ipr – as vrea sa stiu… dar stiam deja… ipr – culori… cromatica perfectiunii… un bronz de 1 mai care a tinut 3 ani… alcool… droguri… fete… festivaluri… concerte… batai… invidie… tacere… RESEMNAREEE… acolo am vrut sa bat resemnarea-I vinovata pentru tot ce s-a intamplat…. Resemnarea… nu e buna de nimic… lupta pentru orice drept pa care ti l-au luat… toate… totul… si absolut nimic din ce este aici… sunt in antiteza cu noi… cerceii… scaringul… tatuajele… toate au fost trecute in esenta spirituala a legaturii noastre intime si interne… totul a fost o viziune… o viziune omni-prezenta… care sa ma condamne la momentul asta… durerea si toata sila de atunci… toate au fost transformate pentru prima data in istoria timpului meu in ceva bun… 11 septembrie 2002, 26 decembrie 2002… acele momente au insemnat sfarsitul… au insemnat de fapt Renasterea… am revenit la viata mea… am terminat contractul cu dezvoltarea multi-punct… odata cu toate aceste momente… odata cu tot ce a fost… odata cu tradarea… odata cu batjocorirea mea, odata cu asasinarea mea… odata cu nimicnicia fostului eu… am devenit un nazghoul… am devenit o creatura care a avut ambitia de a-si educa psihicul pana la a deveni o masina lipsita de sentiment si de “SIMT”… am avut curajul sa merg acolo unde tu n-ai mai avut curajul… iar apoi am iubit oamenii din nou… ii iubesc si acum… nu m-am transformat… prietene ca tine… am evoluat… am renuntat la frustrarile de atunci in favoarea luptei la scena deschisa la scara industriala cu tot ce este in jur… si de care ma cramponez… in rest… toate bune si frumoase tie… nu imi e dor de tine, ti-am zis ce aveam de zis… si viata mea a fost dreapta cu mine, si atunci si acum… dar tu… oare tu cum te mai simti… crezi la fel… crezi… esti… poate…

Betrayer… In truth it was I, who was betrayed… still I am hunted… still I am HATED… but now my blind eyes… see what others cannot…