lullaby VS butterfly... caught

stii sabine..
nu o sa ma intorc in trecut pentru a-mi aduce aminte de rele... acum comemorez momentele tari... chestiile mici care desi... aveau o mica, minora intensitate... au insemnat o gramada... au insemnat ca de cate ori ascult melodia asta... imi aduc aminte de Romsoft... si de locul unde lucram, imi aduc aminte de 2 prieteni...
ma tot analizez de ceva vreme... si realizez ca am obosit putin, propriile himere... ma doboara incet-incet... fiindca acum sunt un prost manager... sunt ca un fals-fachir... numai ca eu calc in picioarele goale pe cioburi... si fiecare taietura... fiecare ciob... fiecare frantura... e o alta ruptura in prezent... primesc numai flash-uri... tripuri... va privesc pe toti... de sus... ati ramas in spate, ati renuntat... oare de ce??... oare de ce acum cand sunt pe cale sa renunt si eu, STIU ca lupta e singura alternativa inteligenta... singura tactica... este lupta... lupta... ridica-te... asa ca sunt pregatit sa o iau de la capat... inca un ciob se infinge... o dara haina de sange, se scurge usor, caldura ei... aproape ca ma face sa-i simt gustul sarat de metal... totul... ia efectul trip... o vioara tipa la mine pe fundal... si sunt in desert din nou... e ciudat ca nisipul este gri... faptul ca cerul este negru... e normal... darken skin... freak me... gladius.. open lips.. keep smilling for me... altcineva vorbeste despre mine... e ciudat... e ca un mare STUN melodia asta... i can't take... tranquilisse... mama lives... under your feet...
ma doare capul de cat de sarit sunt de pe fix... de abia acum imi dau seama ca sunt dus cu capu'... in nori :P... e ciudat cum timpul... vindeca ura... pacat ca nu s-a inventat un timp care sa vindece iubirea... chiar asa... ce ar fi dc cineva ar inventa o pastila pentru vindecarea... iubirii... am fi toti niste maimute... unele chele... dar mai mult cred ca as rade de o maimuta blonda... de fapt stiu o pastila... care vindeca orice... dar niemni nu prea e pregatit sa accepte pretul...
firea umana este perfect desenata... in asa fel incat... niciodata sa nu aluneci prea tare... intotdeauna exista posibilitatea de redresare... dar sa observam un lucru [special cases : take a look around the world, see such bad things happen...] societatea a decazut odata cu posibilitatea de a alege... multi se pierd pe drum... multi nu sunt in stare.. dar de ce nu ii lasam in spate asa cum a facut propria mama intr-o... povestire simpatica de prin clasa a V-ea... NU... putem sacrifica intotdeauna altceva... pe altcineva... dar... undeva... intr-o incapere tenebroasa cineva a zis... nu-i mai putem controla... se inmultesc prea mult... unii trebuie sa ramana pe drum... si asa m-am nascut si eu... mah... tu ai idee cum e sa-ti zica propria mama... asa la o discutie total prietenoasa si sensibila, fara certuri si altele.. CA NU TE-A VRUT PE TINE... ci doar pe fractu... marpha... partea cea mai amuzanta... este ca tu nu vei sti niciodata dc e fictiune sau nu...
oricum in alte 10 minute iti vei da seama ca ai citit 1000 de cuvinte fara sens, fiindca nu ai ramas cu nimic de aici...

viata...

imi aduc aminte ca azi... m-am bucurat pentru un cacat, probabil tot pentru un cacat ma si intristez... nu are rost sa-ti explic tie, ca nu e nimic de inteles... e vorba pur si simplu de cum sunt eu... [prost in genere probabil], dar, de la un moment dat, toata lumea are impresia ca sunt din piatra... toata lumea ma considera un mare zid... pe care-l putem scuipa tot timpul, de care ne putem bate joc... putem face ce vrem pe el... nu conteaza... rezista... e din piatra.. am curaj sa o zic din toata inima... imi pare rau ca m-am nascut aici... din 2 cacati... iese un inginer [era un banc...], mi-as dori uneori... sa resetez totul... sa o iau de la zero... in alta parte, unde sa fiu un strain obisnuit si atat... un om invizibil, cu nimic special, fara ceva... fara tot... uneori mi-e sila de propria persoana... careia ii pasa... careia sacrificiul pentru cei din jur este ceva normal,natural, pe care trebuie sa il faca... mai bine ma nasteam prost... ironia... este ca m-am nascut prost... dar m-am educat eu pe drum... ca sa fiu acum... ceea ce sunt... chiar asa... ce sunt...?
pai pt tine... sunt un sir de semne... pentru mine... imaginea deformata... a realitatii... pentru ceilalti care ma stiu... sunt un zid... ma intreb dc de culoare gri.... dar in fine, un zid... si atat... incep sa imi aduc aminte... de perioadele cu adevarat negre... cand era/eram rau... e bizar... am aproape aceleasi sentimente ca atunci... doar ca sunt mult mai mult magnificate... uneori... sau alteori... sau deseori... sau tot timpul.... sau nu chiar tot timpul... sau in timpul liber.... sau in alte... timpuri... ma tot gandesc pentru ce cacat m-am nascut... ca sa-si bata astia joc de mine?... da' chiar incep sa imi pun destul de serios intrebarea asta... de ce??... si hai sa trecem impreuna de stadiul religios... cu pacatele inaintasilor... ca asta ma lasa chiar rece... deci ma simt ca aia din 300... o chestie... o frantura... o ceva... care nu ne convine... rezulta nervi... da mai suge-o in mm ca sunt si eu om, si am si eu limitele mele... nu e vina mea... ca ai un handicapat pe cap... nu l-am vrut eu, si nici pe mine nu m-am vrut, si partea cu adevarat interesanta... este ca nici tu pe mine nu m-ai vrut... atunci... oarecum... niste evenimente... isi fac usor loc... apare o linie rosie... care delimiteaza spatiile foarte bine... in tot ce a fost... de fapt... eu am fost mijlocul... ca o unealta... probabil ca sunt in continuare... si probabil ca voi mai fi... intrucat acum ma simt bine cu mine... la ora asta... ma simt impacat... desi ea... mda... poate nu impacat total... dar in mare parte...
inca sunt haotic... nu pot face rapid revenirea... mai trebuie... lucrat.. trebuie sa-mi intru din nou in forma...
mai poti?...
poate... sper...
nu te uiti la tine in ce hal esti?...
ba da, sunt constient...
tocmai de aia nu faci nimic... ca simti nevoia aia masochista de a-ti face rau, si de a suferi pentru ce ai facut... esti patetic si mi-e sila de tine...
sau de mine... poate ca ai dreptate...
nu poate... poate exista la tine, in realitate poate... este doar o scuza pentru cei slabi ca tine... o scuza de cuvant care exprima ca ACUM nu esti in stare...
da... nu mai sunt... da' nici nu vreau... prefer propria mizerie decat pe a altora...
PUNCT

i know i can't resist...

I know I can't resist
I never wanna fall asleep
I'll only wanna dive in deep
And I've tried and I've tried and tried to walk away
I am scared of what I missed
But don't you know it tastes so sweet
I'll only want to dive in deep
And I've tried and I've tried and tried to walk away
I know I can't resist

e ciudat cum devenim din ce in ce mai inumani... e ciudat cum esti cel mai fericit pentru un cacat pe care il cauti de o viata... nu conteaza ce inseamna acel cacat...
in cazul de fata a fost vorba de versurile de mai sus... le simteam... le auzeam... dar niciodata nu am fost in stare sa le pun jos...
imi alearga in cap toate momentele fericite... toate clipele in care am fost "deasupra"... ma gandesc... incerc... sa ma detasez de prezent... este o invatatura specific Yoga... aplicata de ninja... degajarea de exterior pentru perfectionarea interiorului...
nu stiu daca tu... ai idee... despre cum este sa simti in tot toracele o lovitura fulgeratoare... ca a unui iceberg in flacari... care sa iti aprinda sufletul... care sa te faca sa simti ca traiesti... si sa nu o poti da nimenui din jur... da
sunt egoist... foarte egoist... dintr-un simplu motiv... cunosc o singura persoana care poate... simti/trai muzica la fel ca mine...
nu-mi aduc aminte sa fi ascultat muzica in ultimii 9 ani... am trait-o... ca pe o alta... poveste... pe EA... nu am uitat-o... aproape ca a devenit parte din mine... dc nu sunt atent.. ma intorc pe plaja... si o vad zambind... si intinzandu-mi o mana ca sa putem alerga impreuna... i know i can't resist... stau si ma intreb... trebuie sa fii ca mine... ca sa poti intelege muzica... asa... sa o poti mapa cu sentimente si cu senzatii... iar apoi sa asculti o intreaga reactie chimica... cu violenta ei proiectie in cap... nu stiu de unde am plecat si nici unde voiam sa ajung...
dar am ajuns inapoi pe plaja... acolo... e ciudat ca cele 2 planuri pe care le vad sunt din nisipi... fie plaja... fie desert-ul... e ciudat ca pana acum nu m-am gandit la asta...
iar tie... ei bine... prin tine... imi voi injecta toata chimia asta in cap... ca sa nu o mai uit niciodata... sa fie in mine... pentru totdeauna...

this is the.. old way... : Powerfull,Magical,Evil

Si iata... ca am gasit si ceea ce cautam... pacat ca nu o pot atinge... dar e mai puternica asa...

i never wanna fall asleep
I'll only wanna dive in deep
And I've tried and I've tried and tried to walk away
I am scared of what I missed
But don't you know it tastes so sweet
I'll only want to dive in deep
And I've tried and I've tried and tried to walk away
I know I can't resist


in 3 minute... mi-am facut o radiografie... si... pot fi eu, pot zambi... azi ma bucur ca traiesc...
cauze : o melodie... impreuna cu EA...

ea

nu prea imi aduc aminte exact... dar voi incerca...era vara... era cald afara... cald rau de tot... si mai erau 4 culori... verde... albasstru... rosu... si alb...
imi aduc aminte ca eram la mare, in Mamaia... stiu locul.. dar atunci nu era absolut nimeni, decat toate cladirile asa cum le stiam, dar... goale.. marea era verde... un verde pregnant... care apasa usor picioarele… in stanga… e un mic triunghi de albastru, singura bucata de cer care se vedea dintre noi doi…
eram cu picioarele in apa… era o senzatie foarte comoda de rece verde… marea era ca de menta…
imi aduc aminte ca o tineam in brate… ba chiar o strangeam asa de tare incat la un moment dat s-a proptit cu mainile in pieptul meu… si i-a aparut o mica grimasa pe fata… o jenase putin stransoarea..
imi aduc aminte pieptul ei bronzat… imi aduc aminte de parul ei roscat… de figura ei… de ea… EA... imi aduc aminte ca pentru clipele cat am tinut-o-n brate… s-a oprit timpul… totul a stat in loc, eram ca un copil care isi tine in brate mama pentru ultima data… nu as fi vrut sa se termine vreodata… si imi aduc aminte… ca ei ii era bine… a fost pentru prima data cand am simtit ceva divin… ceva atat de profund incat intreaga mea fiinta s-a cutremurat, avalansa de chimie care s-a abatut asupra mea… nu era menita a fi suportata de un singur om… poate pentru singura data in viata mea… am simtit ca pot zbura… am simtit ca am aripi… am simtit ca totul poate fi bine… imi aduc aminte ca o tineam in brate si puteam citi pe fata ei ca era perfect asa… mai dura o frantura… de timp… si…. Dar brusc.. totul dispare… culorile si peisajul revin la normal… la normalul camerei de ora 6 dimineta… cu gust de plecat la facultate… si munca… si altele…
toata ziua asta… m-a urmarit gustul amar ca nici macar nu am apucat sa o sarut… bizarre chestii creeaza mintea umana… Sigmund Freud… zicea ca visam ce ne dorim… in cazul de fata… are perfecta dreptate…
dar… cat de perfect sa visezi un eveniment… cat de puternic sa fie subconstientul incat sa ai in nari o zi intreaga mirosul ei… privirea ei sa o simti dupa umar… cat… CAT?... va trece oare… pana va mai veni vreodata… de va mai veni vreodata…
cateodata… visezi viata… cateodata… traiesti dimineata in 5minute de somn mai mult decat ani intregi… de viata… m-a marcat… iluzia ca pot fi fericit…
iar ea... ramane o fantasma... si pentru cateva clipe am atinso... fara sa ii stric aura... fara sa ii fac ceva...

part 2

3 ore mai tarziu, in aceeasi zi....

undeva pe fundal este un televizor pe tvr1 si se aude... glasuirea din parlament... oricum... o colectie de bancuri foarte proaste... am iesit pana afara si e frumos rau de tot... mah... da' frumos... sunt la 2 pasi de herastrau... si sunt consemnat la munca pana la 4juma... 5... e crima... dar cred ca tot o sa ma arunc putin pana-n herastrau... e prea frumos ca sa ratez ziua asta...
revenind la discutia de dinainte... am fost pana la turabo din dorobanti... si am ramas coplesit de ce e acolo... parca e alta lume... nu stiu de ce azi... dar azi aproape tot ceea ce observ/vad/aud/cred/imi imaginez/visez/vreau sa cred/vreau/ravnesc.... este mult amplificat... totul pare departe... si cu un usor efect de blur-fadded... dar totusi... realitatea este dura... si miroase a liliac... cel putin pe dorobanti mirosea asa de tare a liliac in dreptul unei case incat imi venea sa ma opresc si sa ma asez pe gardul din fata si sa raman acolo ... a fost frumos....
ideea de amplificare... ramane in picioare... ziua asta inca nu s-a terminat... si nu stiu... e asa... un iz in departare... care imi aminteste de faptul ca va fi bine... dar senzatia este ca ceva se va intampla azi... si nu ceva bun... de ce pesimist... este doar o corelatie simpla intre ultimele zile.... si senzatiile de azi... este un simplu sentiment de neregula si nesiguranta... e ciudat... bizar... si poate... in cele din urma... fals... vom vedea...

part 1

if you believe, the western stars
it's falling down, on everyone
you're breaking free
and, on morning's come
it you would know,
you're time has come.

dimineata... e ca un amplify damage... totul doare 2 ori mai mult, totul e confuz si neclar... cel putin pana iti aduci aminte ca trebuie sa te porti normal, sa te lupti cu propria durere, cu propriile frustrari, trebuie sa te lupti cu tine... dimineata asta imi aduce aminte de diminetile de la mare, cand dormeam juma de ora... numai ca sa profit la maxim de ea... imi aduc aminte ca atunci cand ma trezeam ma dureau ingrozitor gaurile din buza... era din cauza diminetii, cand corpul este relaxat... cam asa e si acum... doar ca durerea este psihica, nu fizica... as putea spune ca muzica poate exprima in locul meu ceea ce simt... ma refer la muzica pe care o ascult eu, putini au inteles, asa ca... nu te chinui nici tu, ca n-are rost, la urma urmei blog-ul asta e pt mine... nu pt voi...

i remember i had a dream, and now the dream has left from me...
pana la urma... povestea din care este citatul asta... s-a terminat... relativ bine... relativ ok... relativ... dar azi dimineata... 10 minute de over-sleep... cu combina si telefonul tipand trezirea... au insemnat mai mult decat o mie de senzatii si sentimente la un loc... a fost prima data... dupa multi ani, cand nu as fi vrut sa ma mai trezesc... as fi vrut sa o pot strange in brate... nu in gand... a fost o iluzie... si cred ca trebuie sa ma obisnuiesc cu gandul... fiindca povestile... sunt ca niste iluzii, sunt, de fapt, niste "puncte de control", care... trebuie luate in seama... fiindca acolo este bine... se termina bine... si in mod normal, asta trebuie sa credem despre viata, in general... DAR... eu cred ca e mai cinstit faptul ca azi pot spune... ma simt aiurea... ma simt prost [te simti cum esti, mi-ar zice cineva acum...], ma simt frustrat... in fine, cred ca mai putin frustrat... dar totusi o idee de gust de frustrare este... cred ca imi permit sa fiu sincer cu mine... si sa o zic cu voce tare... cel putin in mine cu voce tare... povesti... hmm... povesti... vremea lor a trecut, in fiecare dimineata te vei trezi amintindu-ti dupa amiaza de august din 2002... cand pe trenul de intoarcere dinspre maare.. vorbeai cu o... persoana in varsta... vorbeai aiurea... erau 60 de grade in tren... poate ca ai visat pana si acest pasaj... dar... NU... nu ai visat fiindca vocea ei iti rasuna in cap inca de atunci... ce zicea vocea ei....
mai putin conteaza... ce conteaza este ca asta gandeam si eu atunci... si o gandesc si acum... si am gandit si pe parcurs... desi au fost intre timp 2 relatii destul de puternice in scena... dar... au disparut subit... la un moment dat... oamenii se schimba, altii accepta crucea si merg cu ea in spate, iar altii prefera sa o dea jos... si sa caute alta cruce, poate mai grea, poate mai usoara... nici nu mai conteaza... ce conteaza... este ca putem alege... putem alege dintre oamenii din jur, ii putem alege pe cei pe care ni-i dorim aproape de noi, ii putem alege pe cei pe care sa-i iubim... ce nu inteleg... este de ce mai iubim daca este doar o chestie trecatoare... unii au apreciat ca iubirea... dureaza in medie 3 ani... la mine a durat maxim 3 luni... apoi a fost stress, frustrare, oboseala... si incercarea cretina si disperata de a face omul de langa mine sa tina cont si de ceea ce eu imi doream... proasta incercare... dar cred ca as face la fel chiar si acum; in fine, revenind la subiectul principal... consider ca iubirea asta... e exact ca heroina... e bine la inceput... dupa care incepi sa o iei razna, si sa faci prostii, sa te descompui, ca o mumie... incerci aiurea sa te redresezi... dar degeaba... end of story : painfull.. dread painfull
si urmeaza intrebarea de 10 puncte... de ce dracu in fiecare dimineata ma trezesc cu un gust amar, si imi doresc din nou asa ceva??? fiindca sunt om?... poate.... inclin totusi sa cred ca sunt masochist mai mult de cat om... si prost mai putin decat masochist, dar mai mult decat om...
cred deja... ca incep sa-mi revin... la realitatea "la zi"... usor usor... norii de praf se ridica, si uit tot ce am scris aici...
the kindred fadeing-soul... end of transmission...

oare

Inside your pretending
Crimes have been swept aside
Somewhere where they can forget

Divine upper reaches
Still holding on
This ocean will not be grasped
All for nothing

Did you really want

Refuse to surrender
Strung out until ripped apart
Who dares, dares to condemn
All for nothing

Did you really want

e din nou noapte...

in desert... peste tot in jur... e ceva care ma face sa zic ca m-am cam plictisit de tot ce e in jur la ora asta... vreau la mare... la munte... nu stiu exact.. dar undeva departe de toata oboseala si stressul asta de aici... imi repugna...
nu stiu exact cum ar trebui denumita o zi buna... si una proasta... dar cand alea proaste incep sa se lege devine monoton... ai asa o stare de... yeeeep... what's next?...
[zero zero]
a visa... mmmm... ce frumos suna... dar cat de amar este in spate?... cred ca personalitatea mea duala isi cam face de cap... dar de multe ori ma trezesc visand pe un sunet dintr-o melodie... te-ai gandit vreodata ca iti pot creste aripi dc inchizi ochii 5 secunde la momentul potrivit?... pacat ca se topesc repede... cred ca as zbura undeva departe rau de tot... departe de uratania asta de bucuresti... sau poate ca nu...
o parte din mine tanjeste dupa visele alea... iar cealalta parte le ucide... nici macar nu mai stiu in cine sa am incredere...

the betrayer...

betrayer... in truth it was i who was betrayed
still i am haunted... still i am hated...
but now my blind eyes see what others cannot...
the hand of fate must sometimes be... forced

madness... even if you...

how does it come that the macro of love is the same as for madness... and why do we call it love... maybe we need a psychotic remedy to be healed from it...
pure madness... exceses of energyes... that's what it stands for...
hai ca deja m-am murdarit de engleza destul

milligramme of...

how does it feel to be locked inside another dream that never had a chance to be a realised?
God, what the f$#k is wrong, you act like you knew it all along...
nothing's real.... none of this is real... and nothing comes easy...

betrayer

m-am saturat de joaca... cel putin cu viata... devine plictisitor sa castige numai ea...
e ca un joc de-a v-ati-ascunselea... in care cineva joaca cu wall-hack...

lost in my own world

mmmm.... personalitate multipla... e ceva impersonal in asta, ceva nu e la locul lui... nu e... bine... e o aura aiurea de mistic... ceva care ne face sa devenim incontrolabili....si se intampla atunci cand... ravnesti...