5-19

Sunt numai eu… eu si cu mine, din nou… singuri… desi e lume in jur… tot singur ma simt… incep sa ma intreb… unde ma indrept… ce vreau… cine sunt… ce sunt… incep sa ma intreb daca sunt eu asta care tipa atat… incep sa ma intreb daca sunt eu omul principial de care vorbesc… incep sa ma intreb daca eu vreau ceea ce caut… incep sa ma intreb daca nu cumva suntem mai multi aici… si fiecare zice cate ceva… dar… cine intelege… cine ar trebui sa le suporte pe toate… ei bine eu… ei bine inca nu m-am pregatit pentru asta… ei bine… DA… nu sunt in stare sa-mi fac ordine in viata… nu sunt in stare nici macar sa-mi fac ordine in mine, ce sa mai vorbim de viata mea… si poate… cel mai patetic… faptul ca am “tupeul” sa scriu asta… in fine, daca te deranjeaza, nu citi… ma cramponez ca un om idiot… si incompetent de aceeasi chestie… vreau asta… vreau aia… vreau… dar de fapt… incep sa ma gandesc putin daca vreau… vreau asta… dar sa fie de fapt aia… in fine, e greu de explicat… idee ar fi ca nu mai inteleg ce vreau, nu ma mai inteleg pe mine, ma trezesc ca un adolescent… nu stiu din ce sunt facut, nu stiu ce mi-ar placea prea bine… de fapt stiu, dar nu e ok… si privesc cu simplitate problema asta… oare viata este facuta din compromisuri?... oare tot timpul problemele raman nerezolvate, si singura constanta… este… acceptul…
Chiar asa, inca nu am auzit de cineva [inca] sa vorbeasca despre acceptarea situatiei… oare asta trebuie facut… dar oare tu care incerci sa-mi dai o lectie subiectiva de viata, si putin superficiala, zicandu-mi sa-mi traiesc viata, stii ce inseamna pentru mine a-mi trai viata… din nou… e o chestie de realitate[e o chestie perceputa personal]… de obisnuinta/e[chestie semi-personala]… ma simt ciudat… as vrea sa fiu eu… dar nu-mi permite auto-educatia auto-data… ce mai problema…. Mmm.. poate de fapt este ipohondrie… mai stii… eu unul nu mai stiu… nu mai stiu nici macar cine sunt… nu mai stiu nici ce vreau… nu stiu daca mi-a fost vreodata bine… nu stiu daca asta se cheama bine… nu stiu cum va fi… probabil nu bine… asta e sigur… m-am saturat de cautari imbecile, fara rost, m-am saturat sa visez, m-am saturat sa mai sper, cred ca te voi trai asa cum esti, fiindca deja m-am plictisit de luptele cu hack-uri din astea stupide… am uitat si cine eram, daca am fost cineva vreodata… ma gandesc ca, totusi, pentru multi am fost doar ceva… ceva pe care sa te sprijini, ceva pe care sa plangi, in care sa-ti sufli mucii dupa aia, pe care sa te asezi cand nu m-ai puteai… si acum… cine, CINe… CINE pmea e aici?... CINE e pentru mine…
Aha… asta stiam deja…aaaa… e ok… stiu ca ai treaba… da frate, sigur ca te inteleg, sunt ai tai…mmm… de fapt nu ma jeneaza ca nu este nimeni cu mine acum, ma jeneaza ca nu mai stiu ce vreau, ca sunt in deriva aiurea, ca sunt nelinistit, ca nimic nu se opreste, valurile sunt din ce in ce mai mari, DA idiotule stiu ca o sa iasa si soarele… dar iti povestesc despre acum… da… da, acum… e bizar… dupa 8 ani de zile… nu stiu unde ma indrept, iar asta este trist… fara sa vreau realizez ca sunt doar unul dintre personajele frustrate… de propria viata… traiesc in propria fictiune, ma gandesc egoist numai la mine… si da… sunt atat de nemernic incat sa o si zic… la urma urmei, ce-ti pasa… pai nu-mi pasa… pai, ai vazut… totul e bine, cand se termina cu bine… mmmmDA!

o poveste... din strada

Sau arhitectura creantei betrayer
Eram impreuna… eram nedespartiti, sub semnul distrugerii prostiei, sub semnul aprecierii frumosului, eram legionari, eram pro-Extremism, eram pro Hittler/Himmler si altii, eram pro Antonescu, eram 2, eram cei mai buni, cea mai buna echipa de 2vs2 la baschet din tot liceul inca din primele 2 saptamani, eram cele mai mari panarame, eram cei mai puternici, cei mai agresivi, eram cei ce tot timpul cream diversiunea fericirii, eram NOI… fmm de idiot si sclav al pizdii ce esti… ratatule… idiotule, incuiatule… ratatule… imi pare rau ca nu esti acum prietene… sa fim din nou 2… sa fim noi 2… am fost… am revenit am tot reincercat sa reinviem tot trecutul.. am tot folosit sintagme ale trecutului in viitor, am tot avut viziuni din trecut spre viitor, dar prezentul a fost desemnat invins de fiecare data… nu o sa te uit niciodata… nu o sa ma uiti niciodata… nu o sa uitam niciodata… dar tot timpul vom fi condamnati sa fim despartiti… oare… poate… cei 2 de acolo… si toata legea martiala promovata si executata in regimuri de urgenta nu a fost decat o sintagma copilaroasa a adolescentei, a fost un zbucium de transformare… mmm… pare a fi vitza de vie… idiotule… este skunk anasie… bible of dreams, chemical, slipknot, coal chamber, omul cu sobolani, coma, ab4 – trascau… invatatoarea… negura… infected mushroom, talamasca, skazi, crystal method – sau decaderea in decrepitul momentului, julien lourau – sau renasterea, RALUCA… sau metamorfoza… distrugerea, punct si de la capat… fmm de ratat… incompetent sau oricum te-as putea jigni… implant pentru refuz[ipr] – tacere si resemnare… deci taci in mm si resemneaza-te odata… nu esti si nu vei fi niciodata pe picior de egalitate cu mine… sunt mai bun, esti mai bun… renunta… ipr – as vrea sa stiu… dar stiam deja… ipr – culori… cromatica perfectiunii… un bronz de 1 mai care a tinut 3 ani… alcool… droguri… fete… festivaluri… concerte… batai… invidie… tacere… RESEMNAREEE… acolo am vrut sa bat resemnarea-I vinovata pentru tot ce s-a intamplat…. Resemnarea… nu e buna de nimic… lupta pentru orice drept pa care ti l-au luat… toate… totul… si absolut nimic din ce este aici… sunt in antiteza cu noi… cerceii… scaringul… tatuajele… toate au fost trecute in esenta spirituala a legaturii noastre intime si interne… totul a fost o viziune… o viziune omni-prezenta… care sa ma condamne la momentul asta… durerea si toata sila de atunci… toate au fost transformate pentru prima data in istoria timpului meu in ceva bun… 11 septembrie 2002, 26 decembrie 2002… acele momente au insemnat sfarsitul… au insemnat de fapt Renasterea… am revenit la viata mea… am terminat contractul cu dezvoltarea multi-punct… odata cu toate aceste momente… odata cu tot ce a fost… odata cu tradarea… odata cu batjocorirea mea, odata cu asasinarea mea… odata cu nimicnicia fostului eu… am devenit un nazghoul… am devenit o creatura care a avut ambitia de a-si educa psihicul pana la a deveni o masina lipsita de sentiment si de “SIMT”… am avut curajul sa merg acolo unde tu n-ai mai avut curajul… iar apoi am iubit oamenii din nou… ii iubesc si acum… nu m-am transformat… prietene ca tine… am evoluat… am renuntat la frustrarile de atunci in favoarea luptei la scena deschisa la scara industriala cu tot ce este in jur… si de care ma cramponez… in rest… toate bune si frumoase tie… nu imi e dor de tine, ti-am zis ce aveam de zis… si viata mea a fost dreapta cu mine, si atunci si acum… dar tu… oare tu cum te mai simti… crezi la fel… crezi… esti… poate…

Betrayer… In truth it was I, who was betrayed… still I am hunted… still I am HATED… but now my blind eyes… see what others cannot…