risingson, rising son, rising SUN

Sau revelatia, ca sa aiba relevanta… asadar… pana mai ieri [azi inca nu a avut timp suficient] m-am batut cu viata, iar ea a castigat… pana mai ieri negam tot ceea ce am iubit vreodata, pana mai ieri… am fost lovit de o realitate crunta si impusa… pana mai ieri, voi toti care cititi si ati gasit ceva interesant in nebunia mea, ati judecat o realitate controlata… auto controlata…
Sa abordez un subiect foarte delicat… Credinta… ce e aceea credinta… este simplu… este puterea din spatele animatiei tale, fie ca il/o numesti Dumnezeu/Alah/ etc… [pe aceasta tema am mai aberat], sunt satul de atei care au credinta… si cam asta este tot ce voi mai zice despre acest aspect… toti avem credinta, toti credem in ceva, in cineva, in propria noastra forta, El, nu este impartial, partial, bun sau rau, El e in noi, in fiecare ne trage de maneca si ne spune… usor, si soptit ca o voce calda intr-o dimineata in care nu vrei sa te scoli… ce ne zice… este relativ simplu… raspunsurile catre toata fiinta noastra interna care lancezeste in propria mizerie, pe El il gasesti pe strada printre oamenii pe langa care iti misti hoitul… El…
Azi, am avut revelatia, azi… ca de fiecare data cand trece cate un purgatoriu de suferinta prin mine, azi l-am oprit, azi am inceput sa sper din nou… de ce… nu-ti pot da un raspuns, poate este vorba de o noua abordare, poate este vorba de fostul eu, nu stau sa iti explic cum sta treaba asta, fiindca sincer nu pot, efectiv… eram in masina, in traficul infect din bucuresti, printre manelistii care se preumbla prin BMW-uri Audi-uri si alte asemenea, printre… oamenii urati care se preumbla pe strazi… fumam o tigara si ascultam o alta parte din copilarie, ascultam primele zile cu net de tip racheta, primele melodii pe care le-am scos de pe atunci… si brusc… subit… chiar si dintr-o data am avut o alta viziune asupra lucrurilor, mi-am adus aminte ca inca mai am suflet, si ca oricat as incerca nu voi fi masina la care visam acum 5 ani, nu voi putea desavarsi acea deprindere… fiindca ar insemna sa-mi ucid sufletul… si ce a mai ramas intreg din intelect; am inceput sa vad altfel lucrurile, am inceput sa sper, am inceput sa CRED… da… de la o melodie… de la un sunet… dar acel sunet era deja in mine, iar vibratia lui concomitenta cu cea a unei singure coarde din mine, a readus in prim plan luptatorul… a readus in fata iluzia sperantei… chiar asa… intr-o singura aschie din timp am trecut mandru de toate luptele castigate din viata, am castigat chiar si luptele pierdute, fiindca acum, ca niciodata, iarasi, am castigat “dreptul” la speranta, iar tu fii sigur ca si la tine va fi la fel.
Nu am gasit-o pe EA… ea… cred ca nu va aparea decat cand voi fi iar pregatit, cand voi fi eu… n-am gasit nici macar 1 raspuns dintre cele pe care le cautam, nici macar unul… dar sunt fericit, sunt eu, traiesc… inca mai am ceva de zis referitor la toate cele trecute de pana acum… mai am ultimul cuvant, fiindca intotdeauna l-am avut… si e al naibii de bine… e bine sa te dai pe gheata cu cutitul… pe mine unul ma instiga la lupta, imi aduc aminte de Taiko… imi aduc aminte de oamenii simpli… imi aduc aminte de cei ce nu urasc iubirea, imi aduc aminte de suglet si de hrana pentru el… Doamneee… cat de falmand este al meu, cauta cu disperare o coaja ravajita de timp… inca nu a gasit-o, dar noi il vom hrani, ii vom da ce isi doreste, fiindca altcineva nu poate avea grija de el, decat noi, din propria vointa si putere de razbatere, nu te-ai saturat sa vezi pasiv cum iti distrugi sufletul din tine, cum cea mai importanta parte a ta… este mancata, sfasiata de propria frustrare si temere catre suferinta… uita de toate astea, uita sa fii prost si slab… incearca sa te domini, altfel nu vei reusi, vei ajunge… ca mine…
Voi toti care ati tras concluzii, si care le-ati gandit si trecut prin propria sita de idei, voi care imi spuneti mie… ca trebuie sa zambesc… si ca trebuie sa trec peste, ca viata este frumoasa, voi toti… care va mintiti singuri… va spun un secret… sau mai bine zis, va dau cheia catre felul in care exist, trebuie sa gust din durerea cea mai pura pentru a reveni pe pamant, dar in momentul in care reusesc sa ies de acolo… e jale… adica o sa fac misto de tine pana cand nu mai poti… iar apoi voi continua. Glumesc. Punct, si in continuare, ideea luptei este putin diferita la noi, eu prefer sa nu imi iau o figura de om fericit, si sa zic… vai totul e bine [deja trebuia sa fie un zambet aici], cand de fapt intreaga mea suflare este cenusie… nu… eu n-o sa fac asta, prefer sa o accept asa cum este, pana cand dinauntrul meu iese forta de a o invinge, cand acea forta se naste… creste exponential cu scaderea timpului trecut… si dintr-o data ca si azi, ma simt renascut, chiar dc ieri am mai luat un sut in c#r de la viata, poate chiar 2, chiar daca ieri consider eu… am gresit fata de un prieten, chiar daca ieri mi-am dat seama ca acum este timpul de lupta nu de iubire, iubirea va veni si ea, cand ma voi intoarce la vatra, acum a venit restanta cu viata, si trebuie sa o castig, o s-o castig… fiindca nu am alta cale, si nici alta oportunitate…
Ca sa revin de unde am plecat, si anume la inceputul articolului… va dau toate raspunsurile pe care vi le-ati fi dorit… DA… sunt un negativist, fiindca prefer sa ma bucur de orice maruntis, decat sa fiu un optimist si sa fiu trist pentru orice maruntis, NU… nu sunt sanatos la cap, DA sunt in cautarea ultimei bucati din puzzle-ul propriei vieti, DA ti-o zic in fata si clar, o caut pe EA… NU… nu te-am mintit niciodata, dar consider ca ar trebui sa nu te intereseze intrucat ce e aici este pentru mine, DA cred, DA CRED, DA sper, DA inca mai am capacitatea de a tine la cineva… DA…daaaaaa… a inceput lupta si miroase a ploaia ce spala ranile… si miroase a amurg insangerat [tot Taiko, n-ai citit-o, nu prea cred ca vei intelege]… spalat de ploaia de roua ce vine peste…


[pentru cei ce au iubit desenele Piratii Apei Negre] : Always the Quest!