knossos

Am si uitat cand m-am simtit ultima data copil… cand de fapt ma simt copil in fiecare zi, in fiecare secunda, i-am vazut si pe ai mei, si ei sunt copii, si ei traiesc la fel, se bucura la fel, suntem cu totii copii, in acest moment… exact acum cand m-am apucat sa scriu asta a iesit fix soarele afara… m-am simtit exact cum ne zicea Creanga : Iesi copile cu parul balai la soare… e minunat… uneori te gandesti ca tot intunericul strans de lumea posomorata, strans in tine poate fi alungat de un zambet inocent, de o petala de roua… de o picatura de verde… de o culoare dulce… de un dulce amarui de buza visinie… e frumos… “afara”… imi aduc aminte cu placere de tot… de momentele de inconstienta… de cd-uri… de bucurii cu bucurie… de mine… vai si ce copilarie am mai avut… si inca mai am… sa iti spun sincer am fost copil rau de tot pana pe la 18 ani… apoi… oarecum ironic am devenit copil bun… dar… nu stiu de ce… au intrat in mine deodata toate momentele de kid… si m-am gandit sa ti le zic si tie… poate ai sa zambesti, poate ai sa razi… sincer nu ma intereseaza… vreau sa-ti fac cadou gandul asta… fiindca asta ti-o pot da si tie si stiu ca te vei simti macar o femto-secunda mai bine…

Portishead

We were in Roseland. I remember us Humming… like Cowboys. I remember feeling like it would be All Mine. But, Mysterons came, and the took Only You… I remember that Half Day Closing… I remember when it was Over… it was merely a Glory Box… After that… Sour Times descended upon me… and I walked all the Roads within me… I remember I met you once again… I remember us now and then… we were Strangers…

oare

Inside your pretending
Crimes have been swept aside
Somewhere where they can forget

Divine upper reaches
Still holding on
This ocean will not be grasped
All for nothing

Did you really want

Refuse to surrender
Strung out until ripped apart
Who dares, dares to condemn
All for nothing

Did you really want