o lume noua... adica lumea veche

m-am gandit sa scriu… putin… despre piesa mea de teatru, despre mine, despre o bucata din puzzle-ul lui dinojazz, despre aroma pe care KlaN.DestIn o da unui post,si un vers, o atingere numai… din Voluptatea Mortii lui andrekiss_88… intr-adevar nu avem nume mari in piesa [mushmushi si Antistar sunt in rolurile toate, iar urmatorii spre deosebire de primii, joaca tot in toate rolurile : betrayer, duke, juno… etc.]… dar majoritatea s-au remarcat pana acum… intr-un post sau intr-altul… majoritatea sunt genii neintelese… adica nebuni… nu nu nu sensul figurat de nebun… ci definitia clasica din DEX [Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, pt cei carora termenul le este necunoscut], exact, un geniu… nu este geniu este de fapt un nebun care se crede special, si care, mai presus de un nebun, are curajul sa recunoasca ca este sonat la creieri… si mai e o specie, specia –de liceu- in care daca ti se zice ca esti nebun este lesne confundat cu –cool- ceea ce iar este o eroare… si atunci… cu atatia nebuni care locuiesc serial/paralele/neuronal in mine… eu mai caut, inca, uneori raspunsul la faptul ca ma simt bizar… ca am déjà vu odata la 3 ore pe zi… nu ar trebui sa ma mai mire de fapt nimic… vorba unui de la Divertis… imi umbla gandurile prin cap ca trenurile, si din cand in cand mai si suiera, deci va dati seama ca este un vid de memorie la mine in cap… [este o gluma normala, apelati la DEX pt alti termeni prost sau de ne-inteles]… ok, impreuna cu hoarda dementa din capul meu, ne-am apucat sa scriem, o sa mai adoptam un nenea… pe care sa-l cheme… nazghoul… este un termen imprumutat din LotR, dar este cel mai apropiat ca denumire si istorie de o anume stare care ma streseaza… simt ca sunt partas la propria viata, simt ca nu mai traiesc eu cu atata intensitate, am citit in dimineata asta un post foarte simplu… foarte “comun”, dar ceea ce am “simtit” citindu-l… ma face sa ma gandesc ca intre timp, am cam uitat sa traiesc, am cam uitat sa zic : Ia mai dati-va-n mortii vostri toate si GATA, azi am uitat de voi toate care va bateti care sa treaca prima pragul… ca sa nu fiu chitros, leya_evenstar este cea responsabila de ceea ce vedeti acum… din “ea” am rupt o frantura si o scriu din nou. Imi aduc aminte de mine gandind la faptul ca intotdeauna in psihic poti vizualiza absolut totul, acolo totul este usor de creat, este ca si cum ai crea si distruge dupa propriul plac, eu sunt genul caruia ii place sa creeze, si apoi sa vizualizeze si apoi.. evident… ca manifestarea a speciei mele… sa o tot imbunatatesc… sa lucrez la ea, pana cand mi se pare mie ca e ok… imi place super mult sa fac asta… din pacate timpul acordat acestei… viziuni, este foarte mic, din cauza ca nu mai am timp… mai ales ca, acum, este vara si este ok afara, prefer sa stau afara decat inauntru in casa… e mult mai frumos… lucrul oarecum bizar este faptul ca… tot ce pot vedea, in voi, in mine, in el… cu ajutorul lui… este pe fundal negru [fara a mai re-aborda pentru a nu stiu cata oara tema paharului], de ce?.. oare… fiindca este felul meu de a le vedea, negrul da un farmec tuturor lucrurilor din jur, negrul este cel care ma inspira, negrul reprezinta mister… cine!? Oare… nu il poate mirosi… nu il poate auzi… nu il poate atinge… imi aduc aminte ca intr-o stare totala de trip am inceput si aceasta zi… mi-e rau in continuare, de 3 zile merg aproape ca un zombie pe strada… o sa folosesc undead ca imi place mult mai mult termenul… [nu cauta in dictionar, nu are echivalent in romana], ma simt prost in ultimul hal… fizic.. dar chimia din mine… lucreaza, creaza… face… vede… aude… simte… SIMTE… e un termen simplu si totusi atat de neinteles, atat de… de neinteles… este bizar cum imi pot readuce in fata… poate cea mai mare placere, acea de a abera, da… aberez, tu citesti aberatiile unei minti, fie ca iti place fie ca nu… nebunul adolescentin din mine… inca mai locuieste aici… ce-I drept cu chirie… dar inca mai locuieste… stii totusi ce mi-a placut cel mai tare… insasi faptul ca unii vad ceva in fictiunea de aici… unii pot simti o bucata din apa tulbure care curge in mine in ultima vreme… daaaar… ieri am adoptat concluzia pe care o stiam inca de multa vreme, am mai renuntat la negru si la gri, si la nisip si la desert in favoarea plajei… sunt pe plaja mea, este soare, este frumos, apa se aude intr-un stil feng-shui perfect, verde… glaben… alb… caldura… puritate absoluta… alb dominant… viziune de vis… arta si precizie pura… o noua viziune cu… EA?... nu… este viziunea mea, este lumea pe care o cauta spiritul meu, este o lume echilibrata, nici mai buna nici mai rea… si hai sa privim impreuna paharul… tot… si plin si gol… tot timpul mergem spre propriile utopii, tot timpul visam [numai in Heroes ajungeam la utopii si culmea… aveam un bulan teribil la artifacte…], tot timpul cream scenarii, le distrugem, iar le cream, iar la distrugem, nu ne hotaram, nu le internalizam, nu le exteriorizam, nu avem capacitatea de a le expune, de a le impune, ne gandim, ne consumam… ne frustram, ne intristam… dar cati dintre noi pot… dupa o serie ca cea descrisa mai sus… sa rada… sa faca haz de necaz de propria mentalitate si modalitate de exprimare interna a utopiei, cati dintre noi sunt capabili sa zambeasca… sa se simta bine facand ceva pentru cineva de langa… [nu o sa exagerez... dar… cea mai frumoasa senzatie pe care am trait-o este faptul ca pot ajuta pe cineva… si imi place sa fac asta… ma simt eu ajutand oamenii care au sau nu nevoie… de… ceva... ], cati dintre noi ne ridicam de fiecare data pentru a mai lua inca o portie de “viata”… sau numeste-o cum vrei… oricum… dar numai realitate nu… este eter… suntem ca niste comete in spatiu, avem o miscare haotica, rece… o coada cu miliarde de ashchii de gheata… cate comete de pot transforma in sori?... nici una… dar sori se pot transforma in comete… mai rar, dar se pot… iar restul este vidul-spatial, planetele obisnuite, stelele obisnuite… si “mai putin” obisnuite… [Discovery pentru documentare TV… si alte surse pentru documentari exacte in legatura cu pulsarii, gigantele albe/rosii/albastre; quasarii, supernovele etc.], desi in fiecare secunda de constienta facem parte din marele puzzle, tot suntem mici si nemultumiti… mah… tu crezi ca un alt statut te-ar face mai fericit… daca tot te uiti in fiecare zi la atatea telenovele… invata ceva din ele… e un shpil care se poate invata si de acolo… dar e transparent… tu crezi ca ai fi fericit… cu ajutorul banilor sau al altor… chestii… pun pariu ca marea voastra majoritate habar n-aveti ce inseamna feircirea, fericirea este de fapt starea de exhilibru oamenilor… este starea in care esti impacat cu tine, cu ceea ce esti, cu ceea ce faci, fericirea este la fel ca dragostea si nebunia… esti fericit si nici macar nu o recunosti… esti indragostit si iti zici ca sunt prostii de liceu, sunt utopii… SUNT… dar pentru cateva clipe… ni s-a permis sa atingem acel absolut… sa ne hranim din el… sa ravnim din nou la el, suntem putini cei care multumim pentru el, suntem putini cei care realizam ca pentru o secunda… pentru o nano/femto/pico/atto secunda… Creatorul… ti-a dat o bucata din el… pretuieste-o, pastreaz-o in tine… hraneste-te cu ea… nu o pierde, nu-ti bate joc… OM
Face DOWN, now walk away…
Every time I think I do the right thing
you turn your back on me
Trippin’ into a world, that never seems too far away…
Too much time, too many wasted days…