5-19

Sunt numai eu… eu si cu mine, din nou… singuri… desi e lume in jur… tot singur ma simt… incep sa ma intreb… unde ma indrept… ce vreau… cine sunt… ce sunt… incep sa ma intreb daca sunt eu asta care tipa atat… incep sa ma intreb daca sunt eu omul principial de care vorbesc… incep sa ma intreb daca eu vreau ceea ce caut… incep sa ma intreb daca nu cumva suntem mai multi aici… si fiecare zice cate ceva… dar… cine intelege… cine ar trebui sa le suporte pe toate… ei bine eu… ei bine inca nu m-am pregatit pentru asta… ei bine… DA… nu sunt in stare sa-mi fac ordine in viata… nu sunt in stare nici macar sa-mi fac ordine in mine, ce sa mai vorbim de viata mea… si poate… cel mai patetic… faptul ca am “tupeul” sa scriu asta… in fine, daca te deranjeaza, nu citi… ma cramponez ca un om idiot… si incompetent de aceeasi chestie… vreau asta… vreau aia… vreau… dar de fapt… incep sa ma gandesc putin daca vreau… vreau asta… dar sa fie de fapt aia… in fine, e greu de explicat… idee ar fi ca nu mai inteleg ce vreau, nu ma mai inteleg pe mine, ma trezesc ca un adolescent… nu stiu din ce sunt facut, nu stiu ce mi-ar placea prea bine… de fapt stiu, dar nu e ok… si privesc cu simplitate problema asta… oare viata este facuta din compromisuri?... oare tot timpul problemele raman nerezolvate, si singura constanta… este… acceptul…
Chiar asa, inca nu am auzit de cineva [inca] sa vorbeasca despre acceptarea situatiei… oare asta trebuie facut… dar oare tu care incerci sa-mi dai o lectie subiectiva de viata, si putin superficiala, zicandu-mi sa-mi traiesc viata, stii ce inseamna pentru mine a-mi trai viata… din nou… e o chestie de realitate[e o chestie perceputa personal]… de obisnuinta/e[chestie semi-personala]… ma simt ciudat… as vrea sa fiu eu… dar nu-mi permite auto-educatia auto-data… ce mai problema…. Mmm.. poate de fapt este ipohondrie… mai stii… eu unul nu mai stiu… nu mai stiu nici macar cine sunt… nu mai stiu nici ce vreau… nu stiu daca mi-a fost vreodata bine… nu stiu daca asta se cheama bine… nu stiu cum va fi… probabil nu bine… asta e sigur… m-am saturat de cautari imbecile, fara rost, m-am saturat sa visez, m-am saturat sa mai sper, cred ca te voi trai asa cum esti, fiindca deja m-am plictisit de luptele cu hack-uri din astea stupide… am uitat si cine eram, daca am fost cineva vreodata… ma gandesc ca, totusi, pentru multi am fost doar ceva… ceva pe care sa te sprijini, ceva pe care sa plangi, in care sa-ti sufli mucii dupa aia, pe care sa te asezi cand nu m-ai puteai… si acum… cine, CINe… CINE pmea e aici?... CINE e pentru mine…
Aha… asta stiam deja…aaaa… e ok… stiu ca ai treaba… da frate, sigur ca te inteleg, sunt ai tai…mmm… de fapt nu ma jeneaza ca nu este nimeni cu mine acum, ma jeneaza ca nu mai stiu ce vreau, ca sunt in deriva aiurea, ca sunt nelinistit, ca nimic nu se opreste, valurile sunt din ce in ce mai mari, DA idiotule stiu ca o sa iasa si soarele… dar iti povestesc despre acum… da… da, acum… e bizar… dupa 8 ani de zile… nu stiu unde ma indrept, iar asta este trist… fara sa vreau realizez ca sunt doar unul dintre personajele frustrate… de propria viata… traiesc in propria fictiune, ma gandesc egoist numai la mine… si da… sunt atat de nemernic incat sa o si zic… la urma urmei, ce-ti pasa… pai nu-mi pasa… pai, ai vazut… totul e bine, cand se termina cu bine… mmmmDA!