faceless

De ce oare… uneori ne vine sa ne ducem la dreq, sa nu ne mai vada nimeni cum suntem frustrati si crispati de viata, cum problemele ne transforma in monstri de tristete, in himere… ma uit la mine… in weekend m-am linistit pentru ca azi sa o iau de la capat, iar m-am luat la pumni cu viata, si, asa cum am mai zis si cu alte ocazii… ea a castigat, m-a doborat din nou la pamant, parca e o hidra… rezolv o problema, si apar 2 in locul ei… simt ca nu mai pot… sunt terminat… cand ma uit la fata mea… as putea zice… ce faci straine, de ce esti asa de trist, ce te mahneste… ce te face sa fii asa de abatut… ce?...CE.. ZI MAH IN MM CE???... mda… sunt o imagine trista a fostului eu… o imagine care nu se mai alimenteaza din nimic… traiesc doar ca sa-mi rezolv problemele… traiesc intr-o inertie totala… nimic frumos nu mai are timp sa se intample… toata ziua alerg… ca un descreierat… as putea spune ca il inteleg pe Forest Gump… el macar a reusit sa alerge 3 ani de zile… ma gandesc ca ziua asta de abia a inceput… mai e destul timp si pentru mai rau… nu stiu de ce acum trebuie sa fiu asa de down… am uitat cum este sa zambesti de la un fulg… ma simt ca si cand as fi aievea in Ice Crown Glacier… de fiecare data cand incolteste din nou speranta de o gura de aer, este unu deasupra cu o vasla si imi mai da cate una ca sa ma innec inapoi… sunt constient ca sunt in “teste”, asa am fost de fiecare data cand am mai urcat o treapta… de fiecare data a fost greu… si acum imi este greu… imi vine sa ma tarasc in 4 labe prin sarma ghimpata electrificate cu cioburi si sare pe jos… intreaga mea chimie cerseste o pauza… de unde pauza… viata te educa omule… ridica-te peste toate si… va fi bine, TIE iti va fi mai bine… trebuie sa crezi… in ce dracu sa mai crezi atunci cand stii ca esti terminat… eu n-am gasit raspunsul, dar o chestie tot e ciudata… desi sunt jos… si incerc sa-mi ling ranile… sunt pregatit pentru o noua portie, uneori in masochismul propriu parca mai vreau o portie… iar cand de abia imi vine pofta… sirul se termina… vreau sa ma lupt cu ele, si in acelasi timp sa le scot din mine… parca as fi posedat, dar intotdeauna mi-a placut sa ma lupt cu sirul de lovituri… e ca si cand ai invata sa iei bataie… deja am luat destula… si sunt satul… dar cred ca trebuie sa mai dureze vreo luna 2… ca sa inteleg in clar mesajul… “but this uncertain tale… is taking me OVER”… eh… prostii in capul unui om de 22 de ani care nu este inca pregatit sa accepte faptul ca e obisnuit sa vada jumatatea goala a paharului... dar… sa iti dau un repet… dc o jumatate este deja plina… STII ca este plina, mai rar o golesti singur, sau daca esti inca mai masochist ca mine; revenind… daca stiu ca jumatatea cealalta este plina, mi se pare normal sa ma jeneze cea goala… mi se pare chiar firesc sa fie asa… poate tie nu… dar nici nu ma intereseaza… aici nu e vorba de tine, nu-ti place Alt+F4 si ai scapat… dar intr-o zi cand ai sa simti ca vrei sa te sui pe pereti desi nu esti Spiderman… poate imi dai un mail sa-mi zici daca sunt idiot, sau dc am dreptate… “so don’t you stop, being an drown man, just take a little look… from our side… of pain…”