viata...

imi aduc aminte ca azi... m-am bucurat pentru un cacat, probabil tot pentru un cacat ma si intristez... nu are rost sa-ti explic tie, ca nu e nimic de inteles... e vorba pur si simplu de cum sunt eu... [prost in genere probabil], dar, de la un moment dat, toata lumea are impresia ca sunt din piatra... toata lumea ma considera un mare zid... pe care-l putem scuipa tot timpul, de care ne putem bate joc... putem face ce vrem pe el... nu conteaza... rezista... e din piatra.. am curaj sa o zic din toata inima... imi pare rau ca m-am nascut aici... din 2 cacati... iese un inginer [era un banc...], mi-as dori uneori... sa resetez totul... sa o iau de la zero... in alta parte, unde sa fiu un strain obisnuit si atat... un om invizibil, cu nimic special, fara ceva... fara tot... uneori mi-e sila de propria persoana... careia ii pasa... careia sacrificiul pentru cei din jur este ceva normal,natural, pe care trebuie sa il faca... mai bine ma nasteam prost... ironia... este ca m-am nascut prost... dar m-am educat eu pe drum... ca sa fiu acum... ceea ce sunt... chiar asa... ce sunt...?
pai pt tine... sunt un sir de semne... pentru mine... imaginea deformata... a realitatii... pentru ceilalti care ma stiu... sunt un zid... ma intreb dc de culoare gri.... dar in fine, un zid... si atat... incep sa imi aduc aminte... de perioadele cu adevarat negre... cand era/eram rau... e bizar... am aproape aceleasi sentimente ca atunci... doar ca sunt mult mai mult magnificate... uneori... sau alteori... sau deseori... sau tot timpul.... sau nu chiar tot timpul... sau in timpul liber.... sau in alte... timpuri... ma tot gandesc pentru ce cacat m-am nascut... ca sa-si bata astia joc de mine?... da' chiar incep sa imi pun destul de serios intrebarea asta... de ce??... si hai sa trecem impreuna de stadiul religios... cu pacatele inaintasilor... ca asta ma lasa chiar rece... deci ma simt ca aia din 300... o chestie... o frantura... o ceva... care nu ne convine... rezulta nervi... da mai suge-o in mm ca sunt si eu om, si am si eu limitele mele... nu e vina mea... ca ai un handicapat pe cap... nu l-am vrut eu, si nici pe mine nu m-am vrut, si partea cu adevarat interesanta... este ca nici tu pe mine nu m-ai vrut... atunci... oarecum... niste evenimente... isi fac usor loc... apare o linie rosie... care delimiteaza spatiile foarte bine... in tot ce a fost... de fapt... eu am fost mijlocul... ca o unealta... probabil ca sunt in continuare... si probabil ca voi mai fi... intrucat acum ma simt bine cu mine... la ora asta... ma simt impacat... desi ea... mda... poate nu impacat total... dar in mare parte...
inca sunt haotic... nu pot face rapid revenirea... mai trebuie... lucrat.. trebuie sa-mi intru din nou in forma...
mai poti?...
poate... sper...
nu te uiti la tine in ce hal esti?...
ba da, sunt constient...
tocmai de aia nu faci nimic... ca simti nevoia aia masochista de a-ti face rau, si de a suferi pentru ce ai facut... esti patetic si mi-e sila de tine...
sau de mine... poate ca ai dreptate...
nu poate... poate exista la tine, in realitate poate... este doar o scuza pentru cei slabi ca tine... o scuza de cuvant care exprima ca ACUM nu esti in stare...
da... nu mai sunt... da' nici nu vreau... prefer propria mizerie decat pe a altora...
PUNCT