risingson, rising son, rising SUN

Sau revelatia, ca sa aiba relevanta… asadar… pana mai ieri [azi inca nu a avut timp suficient] m-am batut cu viata, iar ea a castigat… pana mai ieri negam tot ceea ce am iubit vreodata, pana mai ieri… am fost lovit de o realitate crunta si impusa… pana mai ieri, voi toti care cititi si ati gasit ceva interesant in nebunia mea, ati judecat o realitate controlata… auto controlata…
Sa abordez un subiect foarte delicat… Credinta… ce e aceea credinta… este simplu… este puterea din spatele animatiei tale, fie ca il/o numesti Dumnezeu/Alah/ etc… [pe aceasta tema am mai aberat], sunt satul de atei care au credinta… si cam asta este tot ce voi mai zice despre acest aspect… toti avem credinta, toti credem in ceva, in cineva, in propria noastra forta, El, nu este impartial, partial, bun sau rau, El e in noi, in fiecare ne trage de maneca si ne spune… usor, si soptit ca o voce calda intr-o dimineata in care nu vrei sa te scoli… ce ne zice… este relativ simplu… raspunsurile catre toata fiinta noastra interna care lancezeste in propria mizerie, pe El il gasesti pe strada printre oamenii pe langa care iti misti hoitul… El…
Azi, am avut revelatia, azi… ca de fiecare data cand trece cate un purgatoriu de suferinta prin mine, azi l-am oprit, azi am inceput sa sper din nou… de ce… nu-ti pot da un raspuns, poate este vorba de o noua abordare, poate este vorba de fostul eu, nu stau sa iti explic cum sta treaba asta, fiindca sincer nu pot, efectiv… eram in masina, in traficul infect din bucuresti, printre manelistii care se preumbla prin BMW-uri Audi-uri si alte asemenea, printre… oamenii urati care se preumbla pe strazi… fumam o tigara si ascultam o alta parte din copilarie, ascultam primele zile cu net de tip racheta, primele melodii pe care le-am scos de pe atunci… si brusc… subit… chiar si dintr-o data am avut o alta viziune asupra lucrurilor, mi-am adus aminte ca inca mai am suflet, si ca oricat as incerca nu voi fi masina la care visam acum 5 ani, nu voi putea desavarsi acea deprindere… fiindca ar insemna sa-mi ucid sufletul… si ce a mai ramas intreg din intelect; am inceput sa vad altfel lucrurile, am inceput sa sper, am inceput sa CRED… da… de la o melodie… de la un sunet… dar acel sunet era deja in mine, iar vibratia lui concomitenta cu cea a unei singure coarde din mine, a readus in prim plan luptatorul… a readus in fata iluzia sperantei… chiar asa… intr-o singura aschie din timp am trecut mandru de toate luptele castigate din viata, am castigat chiar si luptele pierdute, fiindca acum, ca niciodata, iarasi, am castigat “dreptul” la speranta, iar tu fii sigur ca si la tine va fi la fel.
Nu am gasit-o pe EA… ea… cred ca nu va aparea decat cand voi fi iar pregatit, cand voi fi eu… n-am gasit nici macar 1 raspuns dintre cele pe care le cautam, nici macar unul… dar sunt fericit, sunt eu, traiesc… inca mai am ceva de zis referitor la toate cele trecute de pana acum… mai am ultimul cuvant, fiindca intotdeauna l-am avut… si e al naibii de bine… e bine sa te dai pe gheata cu cutitul… pe mine unul ma instiga la lupta, imi aduc aminte de Taiko… imi aduc aminte de oamenii simpli… imi aduc aminte de cei ce nu urasc iubirea, imi aduc aminte de suglet si de hrana pentru el… Doamneee… cat de falmand este al meu, cauta cu disperare o coaja ravajita de timp… inca nu a gasit-o, dar noi il vom hrani, ii vom da ce isi doreste, fiindca altcineva nu poate avea grija de el, decat noi, din propria vointa si putere de razbatere, nu te-ai saturat sa vezi pasiv cum iti distrugi sufletul din tine, cum cea mai importanta parte a ta… este mancata, sfasiata de propria frustrare si temere catre suferinta… uita de toate astea, uita sa fii prost si slab… incearca sa te domini, altfel nu vei reusi, vei ajunge… ca mine…
Voi toti care ati tras concluzii, si care le-ati gandit si trecut prin propria sita de idei, voi care imi spuneti mie… ca trebuie sa zambesc… si ca trebuie sa trec peste, ca viata este frumoasa, voi toti… care va mintiti singuri… va spun un secret… sau mai bine zis, va dau cheia catre felul in care exist, trebuie sa gust din durerea cea mai pura pentru a reveni pe pamant, dar in momentul in care reusesc sa ies de acolo… e jale… adica o sa fac misto de tine pana cand nu mai poti… iar apoi voi continua. Glumesc. Punct, si in continuare, ideea luptei este putin diferita la noi, eu prefer sa nu imi iau o figura de om fericit, si sa zic… vai totul e bine [deja trebuia sa fie un zambet aici], cand de fapt intreaga mea suflare este cenusie… nu… eu n-o sa fac asta, prefer sa o accept asa cum este, pana cand dinauntrul meu iese forta de a o invinge, cand acea forta se naste… creste exponential cu scaderea timpului trecut… si dintr-o data ca si azi, ma simt renascut, chiar dc ieri am mai luat un sut in c#r de la viata, poate chiar 2, chiar daca ieri consider eu… am gresit fata de un prieten, chiar daca ieri mi-am dat seama ca acum este timpul de lupta nu de iubire, iubirea va veni si ea, cand ma voi intoarce la vatra, acum a venit restanta cu viata, si trebuie sa o castig, o s-o castig… fiindca nu am alta cale, si nici alta oportunitate…
Ca sa revin de unde am plecat, si anume la inceputul articolului… va dau toate raspunsurile pe care vi le-ati fi dorit… DA… sunt un negativist, fiindca prefer sa ma bucur de orice maruntis, decat sa fiu un optimist si sa fiu trist pentru orice maruntis, NU… nu sunt sanatos la cap, DA sunt in cautarea ultimei bucati din puzzle-ul propriei vieti, DA ti-o zic in fata si clar, o caut pe EA… NU… nu te-am mintit niciodata, dar consider ca ar trebui sa nu te intereseze intrucat ce e aici este pentru mine, DA cred, DA CRED, DA sper, DA inca mai am capacitatea de a tine la cineva… DA…daaaaaa… a inceput lupta si miroase a ploaia ce spala ranile… si miroase a amurg insangerat [tot Taiko, n-ai citit-o, nu prea cred ca vei intelege]… spalat de ploaia de roua ce vine peste…


[pentru cei ce au iubit desenele Piratii Apei Negre] : Always the Quest!

knossos

Am si uitat cand m-am simtit ultima data copil… cand de fapt ma simt copil in fiecare zi, in fiecare secunda, i-am vazut si pe ai mei, si ei sunt copii, si ei traiesc la fel, se bucura la fel, suntem cu totii copii, in acest moment… exact acum cand m-am apucat sa scriu asta a iesit fix soarele afara… m-am simtit exact cum ne zicea Creanga : Iesi copile cu parul balai la soare… e minunat… uneori te gandesti ca tot intunericul strans de lumea posomorata, strans in tine poate fi alungat de un zambet inocent, de o petala de roua… de o picatura de verde… de o culoare dulce… de un dulce amarui de buza visinie… e frumos… “afara”… imi aduc aminte cu placere de tot… de momentele de inconstienta… de cd-uri… de bucurii cu bucurie… de mine… vai si ce copilarie am mai avut… si inca mai am… sa iti spun sincer am fost copil rau de tot pana pe la 18 ani… apoi… oarecum ironic am devenit copil bun… dar… nu stiu de ce… au intrat in mine deodata toate momentele de kid… si m-am gandit sa ti le zic si tie… poate ai sa zambesti, poate ai sa razi… sincer nu ma intereseaza… vreau sa-ti fac cadou gandul asta… fiindca asta ti-o pot da si tie si stiu ca te vei simti macar o femto-secunda mai bine…

disturbing hallucinations... evolving process

Sensing perfection [mysterons]… e doar o alta… zi din aia… cu treaba din aia… e doar o alta vanataie urata la vedere… este o zi normala relativ la ceea ce s-a petrecut in ultima vreme, este o chestie naturala momentului as adauga… dar Seria a tot continuat… nu s-a oprit, nu am mai scris despre ea, fiindca deja a devenit parte din mine… deja m-am obisnuit cu ideea, cu totul, sunt din nou masina dintr-a 12ea, am sjuns din nou sa pot sa nu mai simt durere, si este… este o binecuvantare… poti plange in interior fara sa te jeneze nimeni si nimic, ai capacitatea de a zambi atunci cand in tine bate vantul si e frig, te poti dezlipi de tine, te poti dezlipi de trupul asta scarbos, si te poti duce acolo unde ei nu te mai pot gasi, acolo unde ei nu pot ajunge, sus… acolo e minunat… e blazare, e anarhie, este ceva indescriptibil care face monstrii sa dispara… cu exceptia unuia… tu… dezbracat… [perfection] dezbracat de tot… nu esti in curu gol cum ar crede niste unii de aici… si e singurul indiciu pe care vi-l dau… esti TU mah… esti singur, ai sansa sa te privesti, sa vezi cine esti cu adevarat, ai sansa sa mergi mai departe sau sa te retragi… ai sansa sa lovesti, sa castigi, sa ravnesti, sa capeti, sa captezi… ai o sansa… si totusi la fel de brusc iti aduci aminte ca stai pe un scaun obosit in After… dupa cateva partide obosite de biliard… la fel de obosite… poate mai obosite… depinde… oare… dar… uite ca in toata nebunia asta… iti poti mentine suflul, poti sta bine pe pamant, poti reveni, poti invinge, trebuie sa vrei, sa crezi in tine, sau poate ca nu… dar ceva in mine, se… pietrifica si nimic nu ma mai atinge… pot trece mai departe, avatarul este activat… si toata viata nu mai este la fel… este mai usoara… totusi inca mai traiesc… si atat cat o sa traiesc… de ce dreq sa-mi irosesc timpul gandidu-ma la toate astea… nu mai bine te gandesti tu… hahaaa… oare…

o poveste... din strada

Sau arhitectura creantei betrayer
Eram impreuna… eram nedespartiti, sub semnul distrugerii prostiei, sub semnul aprecierii frumosului, eram legionari, eram pro-Extremism, eram pro Hittler/Himmler si altii, eram pro Antonescu, eram 2, eram cei mai buni, cea mai buna echipa de 2vs2 la baschet din tot liceul inca din primele 2 saptamani, eram cele mai mari panarame, eram cei mai puternici, cei mai agresivi, eram cei ce tot timpul cream diversiunea fericirii, eram NOI… fmm de idiot si sclav al pizdii ce esti… ratatule… idiotule, incuiatule… ratatule… imi pare rau ca nu esti acum prietene… sa fim din nou 2… sa fim noi 2… am fost… am revenit am tot reincercat sa reinviem tot trecutul.. am tot folosit sintagme ale trecutului in viitor, am tot avut viziuni din trecut spre viitor, dar prezentul a fost desemnat invins de fiecare data… nu o sa te uit niciodata… nu o sa ma uiti niciodata… nu o sa uitam niciodata… dar tot timpul vom fi condamnati sa fim despartiti… oare… poate… cei 2 de acolo… si toata legea martiala promovata si executata in regimuri de urgenta nu a fost decat o sintagma copilaroasa a adolescentei, a fost un zbucium de transformare… mmm… pare a fi vitza de vie… idiotule… este skunk anasie… bible of dreams, chemical, slipknot, coal chamber, omul cu sobolani, coma, ab4 – trascau… invatatoarea… negura… infected mushroom, talamasca, skazi, crystal method – sau decaderea in decrepitul momentului, julien lourau – sau renasterea, RALUCA… sau metamorfoza… distrugerea, punct si de la capat… fmm de ratat… incompetent sau oricum te-as putea jigni… implant pentru refuz[ipr] – tacere si resemnare… deci taci in mm si resemneaza-te odata… nu esti si nu vei fi niciodata pe picior de egalitate cu mine… sunt mai bun, esti mai bun… renunta… ipr – as vrea sa stiu… dar stiam deja… ipr – culori… cromatica perfectiunii… un bronz de 1 mai care a tinut 3 ani… alcool… droguri… fete… festivaluri… concerte… batai… invidie… tacere… RESEMNAREEE… acolo am vrut sa bat resemnarea-I vinovata pentru tot ce s-a intamplat…. Resemnarea… nu e buna de nimic… lupta pentru orice drept pa care ti l-au luat… toate… totul… si absolut nimic din ce este aici… sunt in antiteza cu noi… cerceii… scaringul… tatuajele… toate au fost trecute in esenta spirituala a legaturii noastre intime si interne… totul a fost o viziune… o viziune omni-prezenta… care sa ma condamne la momentul asta… durerea si toata sila de atunci… toate au fost transformate pentru prima data in istoria timpului meu in ceva bun… 11 septembrie 2002, 26 decembrie 2002… acele momente au insemnat sfarsitul… au insemnat de fapt Renasterea… am revenit la viata mea… am terminat contractul cu dezvoltarea multi-punct… odata cu toate aceste momente… odata cu tot ce a fost… odata cu tradarea… odata cu batjocorirea mea, odata cu asasinarea mea… odata cu nimicnicia fostului eu… am devenit un nazghoul… am devenit o creatura care a avut ambitia de a-si educa psihicul pana la a deveni o masina lipsita de sentiment si de “SIMT”… am avut curajul sa merg acolo unde tu n-ai mai avut curajul… iar apoi am iubit oamenii din nou… ii iubesc si acum… nu m-am transformat… prietene ca tine… am evoluat… am renuntat la frustrarile de atunci in favoarea luptei la scena deschisa la scara industriala cu tot ce este in jur… si de care ma cramponez… in rest… toate bune si frumoase tie… nu imi e dor de tine, ti-am zis ce aveam de zis… si viata mea a fost dreapta cu mine, si atunci si acum… dar tu… oare tu cum te mai simti… crezi la fel… crezi… esti… poate…

Betrayer… In truth it was I, who was betrayed… still I am hunted… still I am HATED… but now my blind eyes… see what others cannot…

de fapt....

Oare de ce avem tot timpul viziuni, despre trecut, despre viitor… dar avem vreunul… oare… viziunea realitatii, a prezentului, are vreunul curaj sa zica… ACUM… cred ca nu… [trippin’]… de ce ne gandim ca niste soareci de laborator doar la ce a fost si la ce poate fi… gandeste-te idiotule la momentul asta… nu poti… ca daca ai putea ai fi Napoleon, ai citi si ai savura in acelasi timp… dar degeaba… ca tot n-ai simti nimic… despre simt este vorba… despre bun-simt si rau simt… despre tine sau despre mine… oricum momentul asta este cu semnul dracului, sub cerul disperarii… altfel… toata lumea si-ar trai fiecare secunda… la propriu… fara figurat… figuratii si figuri… cate din cat ai fi putut realiza pana acum au trecut pe langa tine… chiar asa… cred ca… daca ai inceta sa-ti pui intrebari… si in schimb ai raspunde la cele existente… ai trai… tot timpul te intrebi… tot timpul iti adaugi o pietra in plus in carutz, dar nu catadicsesti sa te uiti, dc nu cumva ai mai pus vreo 5-6 pietre la fel acolo… nu te intereseaza… iar asta te face ignorant… [mysterons]… te face prost… PROSTULE… esti cel mai inteligent animal… dar de fapt esti singurul animal… inteligent… ?!?... cunosc prea multe forme de inteligenta ca sa pot scrie intreaga disocierea, asadar de aici incolo ramane fiecare pe propriile puteri de a discocia… de aici tragem linia, si ne adresam in continuare tie… oare… oare… nu mie?... ehh.. ce mai conteaza… tu nu contezi, el nu conteaza… ea nu conteaza.. iar EA… nici macar nu are loc aici… e plina masina… incepe miscarea… incep curbele, incep spin-urile… trip-urile… [!]… se re-naste o minune in interior… explodeaza un sunet… o frantura de libertate… o bucata din mine se canta la radio… sau cum vrei sa-I zici… si… de la capat… citeste printre randuri… vei descoperi si o bucata din tine… iti dau adresa centrului de informare pentru a te convinge ca eu la varsta asta sunt batran si satul de ce tu traiesti in fiecare zi si o consideri o minune… eu m-am saturat de tine… inaptule… nu esti bun de nimic… ma faci sa rad, existenta ta mi se pare un rastel de arme gol… traiesti in simbioza cu parintii… esti ca un mucegai, ca un lichen… plin de verde putrezit… [glory box]… si alte parte ia sfarsit… dar ce drecu e cu atatea parti aici… ca deja ai impresia ca te-ai ratacit… sau poate te-am ratacit… cine stie… intrebam publicul ca tu esti oricum spectator… esti comun… esti trecut… a mai ramas… doar linistea… asculta… altceva…
Sa nu te gandesti niciodata… daca ai visat ieri sau maine, atata vreme cat azi iti esti strain…
Esti hidos… omule…

o lume noua... adica lumea veche

m-am gandit sa scriu… putin… despre piesa mea de teatru, despre mine, despre o bucata din puzzle-ul lui dinojazz, despre aroma pe care KlaN.DestIn o da unui post,si un vers, o atingere numai… din Voluptatea Mortii lui andrekiss_88… intr-adevar nu avem nume mari in piesa [mushmushi si Antistar sunt in rolurile toate, iar urmatorii spre deosebire de primii, joaca tot in toate rolurile : betrayer, duke, juno… etc.]… dar majoritatea s-au remarcat pana acum… intr-un post sau intr-altul… majoritatea sunt genii neintelese… adica nebuni… nu nu nu sensul figurat de nebun… ci definitia clasica din DEX [Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, pt cei carora termenul le este necunoscut], exact, un geniu… nu este geniu este de fapt un nebun care se crede special, si care, mai presus de un nebun, are curajul sa recunoasca ca este sonat la creieri… si mai e o specie, specia –de liceu- in care daca ti se zice ca esti nebun este lesne confundat cu –cool- ceea ce iar este o eroare… si atunci… cu atatia nebuni care locuiesc serial/paralele/neuronal in mine… eu mai caut, inca, uneori raspunsul la faptul ca ma simt bizar… ca am déjà vu odata la 3 ore pe zi… nu ar trebui sa ma mai mire de fapt nimic… vorba unui de la Divertis… imi umbla gandurile prin cap ca trenurile, si din cand in cand mai si suiera, deci va dati seama ca este un vid de memorie la mine in cap… [este o gluma normala, apelati la DEX pt alti termeni prost sau de ne-inteles]… ok, impreuna cu hoarda dementa din capul meu, ne-am apucat sa scriem, o sa mai adoptam un nenea… pe care sa-l cheme… nazghoul… este un termen imprumutat din LotR, dar este cel mai apropiat ca denumire si istorie de o anume stare care ma streseaza… simt ca sunt partas la propria viata, simt ca nu mai traiesc eu cu atata intensitate, am citit in dimineata asta un post foarte simplu… foarte “comun”, dar ceea ce am “simtit” citindu-l… ma face sa ma gandesc ca intre timp, am cam uitat sa traiesc, am cam uitat sa zic : Ia mai dati-va-n mortii vostri toate si GATA, azi am uitat de voi toate care va bateti care sa treaca prima pragul… ca sa nu fiu chitros, leya_evenstar este cea responsabila de ceea ce vedeti acum… din “ea” am rupt o frantura si o scriu din nou. Imi aduc aminte de mine gandind la faptul ca intotdeauna in psihic poti vizualiza absolut totul, acolo totul este usor de creat, este ca si cum ai crea si distruge dupa propriul plac, eu sunt genul caruia ii place sa creeze, si apoi sa vizualizeze si apoi.. evident… ca manifestarea a speciei mele… sa o tot imbunatatesc… sa lucrez la ea, pana cand mi se pare mie ca e ok… imi place super mult sa fac asta… din pacate timpul acordat acestei… viziuni, este foarte mic, din cauza ca nu mai am timp… mai ales ca, acum, este vara si este ok afara, prefer sa stau afara decat inauntru in casa… e mult mai frumos… lucrul oarecum bizar este faptul ca… tot ce pot vedea, in voi, in mine, in el… cu ajutorul lui… este pe fundal negru [fara a mai re-aborda pentru a nu stiu cata oara tema paharului], de ce?.. oare… fiindca este felul meu de a le vedea, negrul da un farmec tuturor lucrurilor din jur, negrul este cel care ma inspira, negrul reprezinta mister… cine!? Oare… nu il poate mirosi… nu il poate auzi… nu il poate atinge… imi aduc aminte ca intr-o stare totala de trip am inceput si aceasta zi… mi-e rau in continuare, de 3 zile merg aproape ca un zombie pe strada… o sa folosesc undead ca imi place mult mai mult termenul… [nu cauta in dictionar, nu are echivalent in romana], ma simt prost in ultimul hal… fizic.. dar chimia din mine… lucreaza, creaza… face… vede… aude… simte… SIMTE… e un termen simplu si totusi atat de neinteles, atat de… de neinteles… este bizar cum imi pot readuce in fata… poate cea mai mare placere, acea de a abera, da… aberez, tu citesti aberatiile unei minti, fie ca iti place fie ca nu… nebunul adolescentin din mine… inca mai locuieste aici… ce-I drept cu chirie… dar inca mai locuieste… stii totusi ce mi-a placut cel mai tare… insasi faptul ca unii vad ceva in fictiunea de aici… unii pot simti o bucata din apa tulbure care curge in mine in ultima vreme… daaaar… ieri am adoptat concluzia pe care o stiam inca de multa vreme, am mai renuntat la negru si la gri, si la nisip si la desert in favoarea plajei… sunt pe plaja mea, este soare, este frumos, apa se aude intr-un stil feng-shui perfect, verde… glaben… alb… caldura… puritate absoluta… alb dominant… viziune de vis… arta si precizie pura… o noua viziune cu… EA?... nu… este viziunea mea, este lumea pe care o cauta spiritul meu, este o lume echilibrata, nici mai buna nici mai rea… si hai sa privim impreuna paharul… tot… si plin si gol… tot timpul mergem spre propriile utopii, tot timpul visam [numai in Heroes ajungeam la utopii si culmea… aveam un bulan teribil la artifacte…], tot timpul cream scenarii, le distrugem, iar le cream, iar la distrugem, nu ne hotaram, nu le internalizam, nu le exteriorizam, nu avem capacitatea de a le expune, de a le impune, ne gandim, ne consumam… ne frustram, ne intristam… dar cati dintre noi pot… dupa o serie ca cea descrisa mai sus… sa rada… sa faca haz de necaz de propria mentalitate si modalitate de exprimare interna a utopiei, cati dintre noi sunt capabili sa zambeasca… sa se simta bine facand ceva pentru cineva de langa… [nu o sa exagerez... dar… cea mai frumoasa senzatie pe care am trait-o este faptul ca pot ajuta pe cineva… si imi place sa fac asta… ma simt eu ajutand oamenii care au sau nu nevoie… de… ceva... ], cati dintre noi ne ridicam de fiecare data pentru a mai lua inca o portie de “viata”… sau numeste-o cum vrei… oricum… dar numai realitate nu… este eter… suntem ca niste comete in spatiu, avem o miscare haotica, rece… o coada cu miliarde de ashchii de gheata… cate comete de pot transforma in sori?... nici una… dar sori se pot transforma in comete… mai rar, dar se pot… iar restul este vidul-spatial, planetele obisnuite, stelele obisnuite… si “mai putin” obisnuite… [Discovery pentru documentare TV… si alte surse pentru documentari exacte in legatura cu pulsarii, gigantele albe/rosii/albastre; quasarii, supernovele etc.], desi in fiecare secunda de constienta facem parte din marele puzzle, tot suntem mici si nemultumiti… mah… tu crezi ca un alt statut te-ar face mai fericit… daca tot te uiti in fiecare zi la atatea telenovele… invata ceva din ele… e un shpil care se poate invata si de acolo… dar e transparent… tu crezi ca ai fi fericit… cu ajutorul banilor sau al altor… chestii… pun pariu ca marea voastra majoritate habar n-aveti ce inseamna feircirea, fericirea este de fapt starea de exhilibru oamenilor… este starea in care esti impacat cu tine, cu ceea ce esti, cu ceea ce faci, fericirea este la fel ca dragostea si nebunia… esti fericit si nici macar nu o recunosti… esti indragostit si iti zici ca sunt prostii de liceu, sunt utopii… SUNT… dar pentru cateva clipe… ni s-a permis sa atingem acel absolut… sa ne hranim din el… sa ravnim din nou la el, suntem putini cei care multumim pentru el, suntem putini cei care realizam ca pentru o secunda… pentru o nano/femto/pico/atto secunda… Creatorul… ti-a dat o bucata din el… pretuieste-o, pastreaz-o in tine… hraneste-te cu ea… nu o pierde, nu-ti bate joc… OM
Face DOWN, now walk away…
Every time I think I do the right thing
you turn your back on me
Trippin’ into a world, that never seems too far away…
Too much time, too many wasted days…

metode de comunicare

M-am gandit mult daca voi posta chestia care urmeaza… dar am luat o decizie… deci :
Subiectul apparent.. ar fi forme de limbaj… moderne… adica… net… pooop…. Smiley-uri la greu… onomatopee de clasa a 3-ea… reactii de oameni cretini… cu IQ sub zero[si nu ma refer la jucatorul din Mortal Kombat, sub zero… inseamna mai putin de 0 grade C… adica… are minus in fata]; cea mai interesanta forma… mi se pare noul tip de photo-body-language… adica hai sa ma dau cu muschii pe net pe de o parte, iar pe cealalta parte… : Vreau un comment, am poze noi [cu tate, cururi, chilotei scosi la plimbare, poze in pozitii care ar face un star porno de mana a doua sa isi doreasca mai mult talent, etc.]
, tot stau de ceva vreme pe aici si ma tot minunez… cati dintre voi fac déjà modeling pe net… cati dintre voi va aratati corpurile pe net, in fine, probabil asta vine dintr-o lipsa acuta de altceva… daca in cap n-ai nimic… macar arata-ti capul… poate il vede cineva… la urma urmei… dc esti prost… se zice : “totusi are cap frumos”, deci hai sa agatam lume pe net, sa ne facem prieteni, cat mai multi… sunt unii cu 400+ de prieteni… va pun o intrebare... pe cati dintre ei ii cunoasteti… si mai ales… CATI dintre ei va sunt prieteni… sau mai stiti ce inseamna a fi prieten pentru cineva… e un concept dificil de explicat aici, cine stie… cunoaste… deci nu ma voi obosi cu asta… va vad in fiecare zi cu thread-uri de 2 lei… si aveti 20+ ani, am vazut o pustoaica de 14 ani care s-a tras in niste poze… de cred ca ar face pe oricine sa i se faca sila, este… hidoasa… ma gandesc ca in vreo 17-18 ani… poate voi avea un copil de varsta ei, oare tot asa o sa faca… poate… dar nu cred… ma gandesc si la psihologia inversa, ma gandesc ca poate sunt eu mult prea depasit de generatia in care sunt sau poate mai bine zis de degeneratia in care traiesc, m-am intalnit cu… o cunostinta in metrou si citeam… si uite cum am pierdut 10% din rating in fata lui : Ce MAH, tu CITESTI?... esti prost sau ce ai… te-ai stricat!!! Sunt total ratacit in propria viata… fiindca imi doresc o relatie stabila, imi doresc sa imi fac o familie, DA la 22 de ani… sunt tampit… stiu si o recunosc…
Revenind la subiectul initial… cati dintre voi mai stiu o forma de comunicare… bazata pe suita de simturi pe care o avem si ar trebui sa o folosim, cati dintre voi stiu sa miroasa un tei proaspat inflorit, cati dintre voi se pot uita la o floare… si simta fiorul pe care ti-l da minunatia naturii… prea putini… si ma opresc aici fiindca lista de forme de comunicare in aceste moduri “depasite” nu are ca scop final f%^%^%l… ci a face pe cineva de langa tine sa se simta altfel, asa cum n-a mai simtit pana acum… CATI… puteti simti asta…!!?!

mush mushi

[mysterons]… inside u’re pretending… poate chiar asa e… nici un conflict major nu ma mai bantuie, doar ascult singura chestier perfecta pe care o stiu… live@Roseland... e divin, e ca si atunci cand m-am intalnit cu ea… e exact la fel, numai ca acum ii pot da Repeat cand vreau… Flawless… Divine… [!]… cum poate cineva sa te distruga in asa fel incat sa iti simti fiecare atom… pentru ca apoi sa te asambleze ca si cand nimic nu s-ar fi petrecut fizic… doar chimic… ceva s-a schimbat in tine… si o vei simti de cate ori repeti istoria.. poate doar la intensitati mai temperate… cum reusesc unii sa-ti alimenteze sufletul [half day closing] cu hrana… oare cum este posibil ca un simplu sunet sa te faca sa vibrezi din toate coardele… cu toata forta, cu toata ura… cu tot ce esti capabil sa simti in acel moment… e un mare trip, il numesc asa fiindca este exact ca manifestarea drogului… EXACT!... sunt la fel pentru mine, nu fac nici o diferenta… imi plac amandoua, cred ca intr-un anume fel eu voi fi [over]… un drogat, cu una dintre… placerile astea… incarcam sa-mi aduc aminte de un alt moment in care sa mi se fi facut pielea ca de gain ape mine, evident dintr-o alta cauza… si nu prea imi aduc aminte… in fine… moment frumoase au fost destule, dar divine… inca le pot numara pe degetele de la o mana… dar macar… le POT numara…imi aduc aminte de ele… si imi aduc aminte ca as fi vrut sa s[glory box] tea timpul in loc pentru mine, as fi vrut sa stau de vorba cu el… as fi vrut sa discutam impreuna despre ceea ce… se petrecea, chiar si acum as sta cu el de vorba… ma simt inundat de o caldura stranie… in centru… restul e gheata… dar nici nu-l simt… core-ul e… fericit… it’s time to move over…fiecare drogat se bucura de ceea ce are… asa si eu…[sour times]… poate asta ar fi explicatia pentru resturi… poate chiar si pentru lipsuri… ‘cause nobody loves me… it’s true… unlike you…. Do… poate… sincer, sunt in cea mai mare transa… e “overdsose”direct… si e ciudat ca aici ma simt eu… si sunt mandru, ma uit in spate… nimic din toate care au fost n-au reusit sa ma faca sa simt… ASTA[roads]… n-am mai plans de cand el a murit… singura care ma mai face sa plang este muzica…
Oh… can’t anybody see…
We’ve got a war to fight in…
We’ve never found our way…
Regardless, … of what they say…
How can it feel… this wrong
From this MOMENT…
How can it feel… this wrong…

i know i can't resist...

I know I can't resist
I never wanna fall asleep
I'll only wanna dive in deep
And I've tried and I've tried and tried to walk away
I am scared of what I missed
But don't you know it tastes so sweet
I'll only want to dive in deep
And I've tried and I've tried and tried to walk away
I know I can't resist

e ciudat cum devenim din ce in ce mai inumani... e ciudat cum esti cel mai fericit pentru un cacat pe care il cauti de o viata... nu conteaza ce inseamna acel cacat...
in cazul de fata a fost vorba de versurile de mai sus... le simteam... le auzeam... dar niciodata nu am fost in stare sa le pun jos...
imi alearga in cap toate momentele fericite... toate clipele in care am fost "deasupra"... ma gandesc... incerc... sa ma detasez de prezent... este o invatatura specific Yoga... aplicata de ninja... degajarea de exterior pentru perfectionarea interiorului...
nu stiu daca tu... ai idee... despre cum este sa simti in tot toracele o lovitura fulgeratoare... ca a unui iceberg in flacari... care sa iti aprinda sufletul... care sa te faca sa simti ca traiesti... si sa nu o poti da nimenui din jur... da
sunt egoist... foarte egoist... dintr-un simplu motiv... cunosc o singura persoana care poate... simti/trai muzica la fel ca mine...
nu-mi aduc aminte sa fi ascultat muzica in ultimii 9 ani... am trait-o... ca pe o alta... poveste... pe EA... nu am uitat-o... aproape ca a devenit parte din mine... dc nu sunt atent.. ma intorc pe plaja... si o vad zambind... si intinzandu-mi o mana ca sa putem alerga impreuna... i know i can't resist... stau si ma intreb... trebuie sa fii ca mine... ca sa poti intelege muzica... asa... sa o poti mapa cu sentimente si cu senzatii... iar apoi sa asculti o intreaga reactie chimica... cu violenta ei proiectie in cap... nu stiu de unde am plecat si nici unde voiam sa ajung...
dar am ajuns inapoi pe plaja... acolo... e ciudat ca cele 2 planuri pe care le vad sunt din nisipi... fie plaja... fie desert-ul... e ciudat ca pana acum nu m-am gandit la asta...
iar tie... ei bine... prin tine... imi voi injecta toata chimia asta in cap... ca sa nu o mai uit niciodata... sa fie in mine... pentru totdeauna...

this is the.. old way... : Powerfull,Magical,Evil

Si iata... ca am gasit si ceea ce cautam... pacat ca nu o pot atinge... dar e mai puternica asa...

i never wanna fall asleep
I'll only wanna dive in deep
And I've tried and I've tried and tried to walk away
I am scared of what I missed
But don't you know it tastes so sweet
I'll only want to dive in deep
And I've tried and I've tried and tried to walk away
I know I can't resist


in 3 minute... mi-am facut o radiografie... si... pot fi eu, pot zambi... azi ma bucur ca traiesc...
cauze : o melodie... impreuna cu EA...

e din nou noapte...

in desert... peste tot in jur... e ceva care ma face sa zic ca m-am cam plictisit de tot ce e in jur la ora asta... vreau la mare... la munte... nu stiu exact.. dar undeva departe de toata oboseala si stressul asta de aici... imi repugna...
nu stiu exact cum ar trebui denumita o zi buna... si una proasta... dar cand alea proaste incep sa se lege devine monoton... ai asa o stare de... yeeeep... what's next?...
[zero zero]
a visa... mmmm... ce frumos suna... dar cat de amar este in spate?... cred ca personalitatea mea duala isi cam face de cap... dar de multe ori ma trezesc visand pe un sunet dintr-o melodie... te-ai gandit vreodata ca iti pot creste aripi dc inchizi ochii 5 secunde la momentul potrivit?... pacat ca se topesc repede... cred ca as zbura undeva departe rau de tot... departe de uratania asta de bucuresti... sau poate ca nu...
o parte din mine tanjeste dupa visele alea... iar cealalta parte le ucide... nici macar nu mai stiu in cine sa am incredere...

lost in my own world

mmmm.... personalitate multipla... e ceva impersonal in asta, ceva nu e la locul lui... nu e... bine... e o aura aiurea de mistic... ceva care ne face sa devenim incontrolabili....si se intampla atunci cand... ravnesti...