risingson, rising son, rising SUN

Sau revelatia, ca sa aiba relevanta… asadar… pana mai ieri [azi inca nu a avut timp suficient] m-am batut cu viata, iar ea a castigat… pana mai ieri negam tot ceea ce am iubit vreodata, pana mai ieri… am fost lovit de o realitate crunta si impusa… pana mai ieri, voi toti care cititi si ati gasit ceva interesant in nebunia mea, ati judecat o realitate controlata… auto controlata…
Sa abordez un subiect foarte delicat… Credinta… ce e aceea credinta… este simplu… este puterea din spatele animatiei tale, fie ca il/o numesti Dumnezeu/Alah/ etc… [pe aceasta tema am mai aberat], sunt satul de atei care au credinta… si cam asta este tot ce voi mai zice despre acest aspect… toti avem credinta, toti credem in ceva, in cineva, in propria noastra forta, El, nu este impartial, partial, bun sau rau, El e in noi, in fiecare ne trage de maneca si ne spune… usor, si soptit ca o voce calda intr-o dimineata in care nu vrei sa te scoli… ce ne zice… este relativ simplu… raspunsurile catre toata fiinta noastra interna care lancezeste in propria mizerie, pe El il gasesti pe strada printre oamenii pe langa care iti misti hoitul… El…
Azi, am avut revelatia, azi… ca de fiecare data cand trece cate un purgatoriu de suferinta prin mine, azi l-am oprit, azi am inceput sa sper din nou… de ce… nu-ti pot da un raspuns, poate este vorba de o noua abordare, poate este vorba de fostul eu, nu stau sa iti explic cum sta treaba asta, fiindca sincer nu pot, efectiv… eram in masina, in traficul infect din bucuresti, printre manelistii care se preumbla prin BMW-uri Audi-uri si alte asemenea, printre… oamenii urati care se preumbla pe strazi… fumam o tigara si ascultam o alta parte din copilarie, ascultam primele zile cu net de tip racheta, primele melodii pe care le-am scos de pe atunci… si brusc… subit… chiar si dintr-o data am avut o alta viziune asupra lucrurilor, mi-am adus aminte ca inca mai am suflet, si ca oricat as incerca nu voi fi masina la care visam acum 5 ani, nu voi putea desavarsi acea deprindere… fiindca ar insemna sa-mi ucid sufletul… si ce a mai ramas intreg din intelect; am inceput sa vad altfel lucrurile, am inceput sa sper, am inceput sa CRED… da… de la o melodie… de la un sunet… dar acel sunet era deja in mine, iar vibratia lui concomitenta cu cea a unei singure coarde din mine, a readus in prim plan luptatorul… a readus in fata iluzia sperantei… chiar asa… intr-o singura aschie din timp am trecut mandru de toate luptele castigate din viata, am castigat chiar si luptele pierdute, fiindca acum, ca niciodata, iarasi, am castigat “dreptul” la speranta, iar tu fii sigur ca si la tine va fi la fel.
Nu am gasit-o pe EA… ea… cred ca nu va aparea decat cand voi fi iar pregatit, cand voi fi eu… n-am gasit nici macar 1 raspuns dintre cele pe care le cautam, nici macar unul… dar sunt fericit, sunt eu, traiesc… inca mai am ceva de zis referitor la toate cele trecute de pana acum… mai am ultimul cuvant, fiindca intotdeauna l-am avut… si e al naibii de bine… e bine sa te dai pe gheata cu cutitul… pe mine unul ma instiga la lupta, imi aduc aminte de Taiko… imi aduc aminte de oamenii simpli… imi aduc aminte de cei ce nu urasc iubirea, imi aduc aminte de suglet si de hrana pentru el… Doamneee… cat de falmand este al meu, cauta cu disperare o coaja ravajita de timp… inca nu a gasit-o, dar noi il vom hrani, ii vom da ce isi doreste, fiindca altcineva nu poate avea grija de el, decat noi, din propria vointa si putere de razbatere, nu te-ai saturat sa vezi pasiv cum iti distrugi sufletul din tine, cum cea mai importanta parte a ta… este mancata, sfasiata de propria frustrare si temere catre suferinta… uita de toate astea, uita sa fii prost si slab… incearca sa te domini, altfel nu vei reusi, vei ajunge… ca mine…
Voi toti care ati tras concluzii, si care le-ati gandit si trecut prin propria sita de idei, voi care imi spuneti mie… ca trebuie sa zambesc… si ca trebuie sa trec peste, ca viata este frumoasa, voi toti… care va mintiti singuri… va spun un secret… sau mai bine zis, va dau cheia catre felul in care exist, trebuie sa gust din durerea cea mai pura pentru a reveni pe pamant, dar in momentul in care reusesc sa ies de acolo… e jale… adica o sa fac misto de tine pana cand nu mai poti… iar apoi voi continua. Glumesc. Punct, si in continuare, ideea luptei este putin diferita la noi, eu prefer sa nu imi iau o figura de om fericit, si sa zic… vai totul e bine [deja trebuia sa fie un zambet aici], cand de fapt intreaga mea suflare este cenusie… nu… eu n-o sa fac asta, prefer sa o accept asa cum este, pana cand dinauntrul meu iese forta de a o invinge, cand acea forta se naste… creste exponential cu scaderea timpului trecut… si dintr-o data ca si azi, ma simt renascut, chiar dc ieri am mai luat un sut in c#r de la viata, poate chiar 2, chiar daca ieri consider eu… am gresit fata de un prieten, chiar daca ieri mi-am dat seama ca acum este timpul de lupta nu de iubire, iubirea va veni si ea, cand ma voi intoarce la vatra, acum a venit restanta cu viata, si trebuie sa o castig, o s-o castig… fiindca nu am alta cale, si nici alta oportunitate…
Ca sa revin de unde am plecat, si anume la inceputul articolului… va dau toate raspunsurile pe care vi le-ati fi dorit… DA… sunt un negativist, fiindca prefer sa ma bucur de orice maruntis, decat sa fiu un optimist si sa fiu trist pentru orice maruntis, NU… nu sunt sanatos la cap, DA sunt in cautarea ultimei bucati din puzzle-ul propriei vieti, DA ti-o zic in fata si clar, o caut pe EA… NU… nu te-am mintit niciodata, dar consider ca ar trebui sa nu te intereseze intrucat ce e aici este pentru mine, DA cred, DA CRED, DA sper, DA inca mai am capacitatea de a tine la cineva… DA…daaaaaa… a inceput lupta si miroase a ploaia ce spala ranile… si miroase a amurg insangerat [tot Taiko, n-ai citit-o, nu prea cred ca vei intelege]… spalat de ploaia de roua ce vine peste…


[pentru cei ce au iubit desenele Piratii Apei Negre] : Always the Quest!

knossos

Am si uitat cand m-am simtit ultima data copil… cand de fapt ma simt copil in fiecare zi, in fiecare secunda, i-am vazut si pe ai mei, si ei sunt copii, si ei traiesc la fel, se bucura la fel, suntem cu totii copii, in acest moment… exact acum cand m-am apucat sa scriu asta a iesit fix soarele afara… m-am simtit exact cum ne zicea Creanga : Iesi copile cu parul balai la soare… e minunat… uneori te gandesti ca tot intunericul strans de lumea posomorata, strans in tine poate fi alungat de un zambet inocent, de o petala de roua… de o picatura de verde… de o culoare dulce… de un dulce amarui de buza visinie… e frumos… “afara”… imi aduc aminte cu placere de tot… de momentele de inconstienta… de cd-uri… de bucurii cu bucurie… de mine… vai si ce copilarie am mai avut… si inca mai am… sa iti spun sincer am fost copil rau de tot pana pe la 18 ani… apoi… oarecum ironic am devenit copil bun… dar… nu stiu de ce… au intrat in mine deodata toate momentele de kid… si m-am gandit sa ti le zic si tie… poate ai sa zambesti, poate ai sa razi… sincer nu ma intereseaza… vreau sa-ti fac cadou gandul asta… fiindca asta ti-o pot da si tie si stiu ca te vei simti macar o femto-secunda mai bine…

propunere indecenta

In fine, am vorbit cu cineva, si m-a inspirat foarte tare… asa ca iti voi face o propunere indecenta : GANDESTE… ia vezi poti… iti zic eu sigur ca nu poti… ca altfel nu prea ai sta sa citesti cum face un frustrat misto de tine, asa, iesi afara de pagina asta… nu zic ca sunteti toti in aceeasi oala… si cei care acceptati propunerea mea stiti de unii singuri asta, nu trebuie sa v-o zic eu… pentru voi… pentru mine… nu pentru EI… a inceput distractia… pentru EI incepe… altceva… revenind la subject… am scris despre prostitutie pe net, am scris despre statusuri tampite, despre strigari n-am scris fiindca se subintelege, am scris si despre bloguri de 0.15 bani, etc.etc… mai oameni buni… va rog… faceti un efort supraomenesc… incercati sa vedeti altceva in jurul vostru, incercati nu sa schimbati, incercati sa AVETI o scara de valori[pe scara de valori nu te urci… este o altceva… nu-ti pot explica… fiindca nu ai… trebuie sa o experimentezi inainte de a intelege aceasta formatiune gramaticala], incercati sa faceti ceva cu voi, nu stati in gunoiul in care sunteti de o viata intreaga (da cine mm esti tu sa-mi zici tu mie ce sa fac EU…) asa e… eu sunt pentru tine… dar fapt sa-ti vand un pont… nu sunt… iar tu pentru mine esti... doar o alta jena… nu esti nimic de fapt.. aaaa ba nu, scuza-ma de fapt asta esti : nimic, am scris si despre simturi… despre a simti… ia vezi… poti sa simti ceva… mda… stiam ca nu… in caz ca nu ti-ai dat seama… este un blog retoric [cititi sens figurat al cuvantului retoric, alaturarea blog retoric, provine din formatiunea intrebare retorica, adica mi se adreseaza… noua (fmm de prost, uite ca si tu faci dezacoarde) stim noi care… ], ce inseamna a gandi… oare… ce inseamna a simti…[iar] oare… nu exista definitii… dar ideea centrala [nu telefonica… centrala = din centru] este faptul ca trebuie sa fii tu, fara a fi o etalare a celor din jur… poti fi om fara burice goale, fara sunci expuse, fara silicoane, fara cur, fara tzatze, fara freaza de clubber, fara personalitatea CELOR DIN JURUL TAU, tu chiar nu ai o personalitate??!... zau iti zic ca nu ai… nu ma crezi… uita-te in jurul tau… esti ca toti ceilalti [a se intelege clar ca ma refer nu la faptul ca trebuie sa fii unic in felul tau… ci la faptul ca trebuie sa ai un fel de a fi… sa stii ca nu totul se rezuma la copy/paste… ], de ce propunere indecenta… [apropo de blog-ul anterior cu… de ce!!] fiindca daca tu consideri ca e normal sa te dai pe net… asa cum te dai, si sa faci show-off si expozitie asa cum faci… eu iti fac singura propunere indecenta… gandeste… dar nu ai cum… si o stii prea bine… (dute-n mm cu blog-ul mm de prost care esti…) iar aici eu nu iti mai zic… te las in pace… pentru mine nici macar nu existi… esti… vid [de la conceptul de multime vida, nu vid-ul din spatiu, si apropo in spatiu nu este vid, este semi-vid, multimea – este singurul concept matematic care nu are inca o definitie clara si exacta, multimea exista de pe vremea civilizatiei maya [astia maya, au existat, nu sunt extraterestri sau ceva de genu] citeste un manual de mate[clasele 1-4], documenteaza-te, multimea vida presupune existenta unei multimi – adica voi; dar fara a avea un element in realitate… [iese din dicutie multimea complexa – complex vine de la conceptul matematic de numar complex, care este o colectie de valori pereche, una defineste o parte reala, iar celalta defineste o parte imaginara]]… (e nebun asta… in mm… e retardat si complexat si frustrat, nu traieste, se ascunde in spatele monitorului, nici macar nu are tupeu sa pune poze q el pe net… ce om tampit si idiot… total un-cool)… probabil… dar asta nu te schimba cu nimic… eu imi stiu bine limita… este definita foarte clar… iar o propunere indecenta de la tine… ma scarbeste, fiindca esti hidos pentru mine, esti o adunatura de fizica si chimie care a aparut pe pamantul asta… pentru a fi un ignorant si un blazat [a se citi DEX, intr-un blog anterior am explicat ce inseamna DEX]… deci… traieste in propria decenta… imi esti simpatic… si am invatat sa nu te vad, sa nu te aud, sa nu ma mai “atinga” banii tai… si dezacordurile tale… [dupa un studiu de 3 ani de zile… dezacordurile in limbajul unui om cu bani sunt direct proportionale cu cantitatea de bani “pe rol”]… dezdrabaleaza-te cu mine… impotentule mintal…

constante, de ce, I AM DARKNESS

A fost 1 mai… a venit cu destule surprize… ca stare normala… a venit de fapt cu alte probleme… Seria continua… deja nu cred ca mai are rost sa ma intreb cand se va termina… dau daca se va termina, raman niste variabile care pentru mine, unul, deja nu mai prezinta importanta… ceea ce prezinta importanta este simplu fapt ca mi-am adus aminte de cineva, mi-am adus aminte mai ales de felul in care era… defaptul ca era o persoana foarte foarte dificila… aproape imposibila… si niciodata nu am inteles de ce era asa, niciodata nu am inteles de ce… apoi am stat de vorba… nici ea nu intelegea… dar a incercat sa imi explice… chiar a incercat… nu a reusit… era si este o diferenta de perceptie majora intre noi 2… dar nu conteaza asta… am reusit sa extrag ideea, am reusit sa inteleg… the trick… din punctul ei de vedere… dintr-al meu… nu era nimic mai mult decat o adunatura de aberatii, o colectie de ganduri asezate in ordine, care erau in totala discordanta cu mentalitatea mea… au trebuit sa treaca 2 ani de zile… in fine… aproape 2… ca sa imi dau seama ca si eu sunt la fel… sunt unul dintre ei… au trebuit 2 ani de zile ca sa realizez ca niciodata nu voi gasi raspunsul la nici macar o intrebare “de ce?”, au trebuit 2 ani de zile… ca sa imi dau seama ca felul meu de a fi m-a transformat intr-un om selectiv, frustrat, care nu mai este capabil sa vada la 2 metri in fata lui… m-au transformat in ceea ce am urat timp de toata viata de pana acum… m-au transformat intr-un om care uraste iubirea… paradoxal vorbind… ura este o forma de iubire manifestata in sens invers… dar nu intru in subiectul asta… nu el prezinta importanta… ei bine… o sa zici si tu la randul tau… de ce… o sa te intrebi, poate vei pune si un coment aici… dar iti zic o singura chestie… ai sanse mici sa intelegi ce e in mine… nu ca as fi complex/geniu si alte cacaturi din astea liceenesti… ci din sumplul motiv ca ma cunosc bine, si sunt o persoana extrem de dificila atunci cand vine vorba de metamorfoza psihica… raspunsul la intrebarea asta de ce, este cel mai simplu… iubesc oamenii din jur, aproape toata viata am trait facand ceva pentru ei, am intalnit multi oameni extraordinari… multi… ei bine nu multi… dar… merita cei pe care i-am cunoscut, cu care am interactionat… ceea ce ei nu merita este faptul ca am lasat numai durere in urma… nu a mea… ci a lor… ma simt exact ca psihopatu din Silence of the Lambs, cand experimenta plansul alaturi de victima lui… exact asa ma simt [pana la proba contrarie… as putea fi si psycho… cine stie…], imi parea, inca imi pare rau pentru ei… pentru toti… dar la un moment dat… vine o miscare… vine o chestie… care imi spune ca trebuie sa merg mai departe, in alta parte, si nimeni… absolut nimeni nu a inteles asta… odata cu epicentrul ultimei batalii… pierdute/castigate [depinde de punctul de vedere… in rest totate celelalte sunt simple constante]… am luat o decizie… o decizie… ca alta data… sunt bucuros ca am putut sa o si pun in aplicare… odata… dar a doua oara… nu stiu daca voi mai reusi… as vrea sa pot sta in banca mea… sa nu mai jenez pe nimeni… si sa nu mai fac rau nimanui… as vrea… sa fiu om… dar nu prea ma mai simt om… ma simt… prost…[propriu+figurat]… in mod cinic, rasuna aceeasi intrebare… de ce???!?!?!?!!... in mod ironic… acelasi raspuns : de aia!!!... un milion de intrebari pe secunda… cu acelasi raspuns… jmekera faza… super tare… anti-tare… chiar frumos… chiar incep sa ma intreb cum pot face intr-o zi un om fericit… pentru ca peste… cateva clipe sa-I dau Armagheddon?[vraja din heores, nu intelegi… lasa…]… cum?... ce e in mine… ce mm am???... din nou de ce???, de ce eu?, ce am mai facut fmm sa merit eu asta?... chiar nu vezi ca nu mai pot… ca sunt la capat… ca firul deja e mult prea intins si deformat… nu vezi ca nu… mai e loc de mai mult de atat… in toata seria asta de frustrare… e o mica furtuna, fiecare intrebare creaza un boom la un oarecare nivel… modifica niste constante… iar eu… in fine… eu… hmmm… eu… Eu… nu sunt altceva decat un om care a trait prea mult pana acum, care a vazut prea mult… iar acum… platesc pentru ceea ce am facut… [roata se invarte…] m-am trezit un om batran, frustrat, obosit, m-am trezit mai trist decat ai mei care au 30 de ani de munca in spate… oare ei nu s-au plictisit?!?... ba da… stii de fapt ce aiurea m-am trezit azi… m-am trezit asa… batran… fiindca… sunt suparat… sunt suparat rau… fiindca multe constante s-au destabilizat, au inceput variatii aiurea, au inceput sa forfoteasca in vulcan… acum iese cenusa… scuipa afara ce este mai usor… cand va veni explozia… intregul eu va curge afara… si se va racori… si voi fi om din nou… pana atunci… sunt omul frustrat la care te uiti in metrou… sunt omul frustrat pe care il claxonezi si care nu te baga in seama [te baga altundeva… dar in gand]… sunt omul care vrea sa te calce cand nu traversezi pe unde trebuie, sunt omul pe care il urasti… asa ca… atat iti pot spune : You dare… speak to ME?... si… You’ll REGRET aproaching me