de fapt....

Oare de ce avem tot timpul viziuni, despre trecut, despre viitor… dar avem vreunul… oare… viziunea realitatii, a prezentului, are vreunul curaj sa zica… ACUM… cred ca nu… [trippin’]… de ce ne gandim ca niste soareci de laborator doar la ce a fost si la ce poate fi… gandeste-te idiotule la momentul asta… nu poti… ca daca ai putea ai fi Napoleon, ai citi si ai savura in acelasi timp… dar degeaba… ca tot n-ai simti nimic… despre simt este vorba… despre bun-simt si rau simt… despre tine sau despre mine… oricum momentul asta este cu semnul dracului, sub cerul disperarii… altfel… toata lumea si-ar trai fiecare secunda… la propriu… fara figurat… figuratii si figuri… cate din cat ai fi putut realiza pana acum au trecut pe langa tine… chiar asa… cred ca… daca ai inceta sa-ti pui intrebari… si in schimb ai raspunde la cele existente… ai trai… tot timpul te intrebi… tot timpul iti adaugi o pietra in plus in carutz, dar nu catadicsesti sa te uiti, dc nu cumva ai mai pus vreo 5-6 pietre la fel acolo… nu te intereseaza… iar asta te face ignorant… [mysterons]… te face prost… PROSTULE… esti cel mai inteligent animal… dar de fapt esti singurul animal… inteligent… ?!?... cunosc prea multe forme de inteligenta ca sa pot scrie intreaga disocierea, asadar de aici incolo ramane fiecare pe propriile puteri de a discocia… de aici tragem linia, si ne adresam in continuare tie… oare… oare… nu mie?... ehh.. ce mai conteaza… tu nu contezi, el nu conteaza… ea nu conteaza.. iar EA… nici macar nu are loc aici… e plina masina… incepe miscarea… incep curbele, incep spin-urile… trip-urile… [!]… se re-naste o minune in interior… explodeaza un sunet… o frantura de libertate… o bucata din mine se canta la radio… sau cum vrei sa-I zici… si… de la capat… citeste printre randuri… vei descoperi si o bucata din tine… iti dau adresa centrului de informare pentru a te convinge ca eu la varsta asta sunt batran si satul de ce tu traiesti in fiecare zi si o consideri o minune… eu m-am saturat de tine… inaptule… nu esti bun de nimic… ma faci sa rad, existenta ta mi se pare un rastel de arme gol… traiesti in simbioza cu parintii… esti ca un mucegai, ca un lichen… plin de verde putrezit… [glory box]… si alte parte ia sfarsit… dar ce drecu e cu atatea parti aici… ca deja ai impresia ca te-ai ratacit… sau poate te-am ratacit… cine stie… intrebam publicul ca tu esti oricum spectator… esti comun… esti trecut… a mai ramas… doar linistea… asculta… altceva…
Sa nu te gandesti niciodata… daca ai visat ieri sau maine, atata vreme cat azi iti esti strain…
Esti hidos… omule…