risingson, rising son, rising SUN

Sau revelatia, ca sa aiba relevanta… asadar… pana mai ieri [azi inca nu a avut timp suficient] m-am batut cu viata, iar ea a castigat… pana mai ieri negam tot ceea ce am iubit vreodata, pana mai ieri… am fost lovit de o realitate crunta si impusa… pana mai ieri, voi toti care cititi si ati gasit ceva interesant in nebunia mea, ati judecat o realitate controlata… auto controlata…
Sa abordez un subiect foarte delicat… Credinta… ce e aceea credinta… este simplu… este puterea din spatele animatiei tale, fie ca il/o numesti Dumnezeu/Alah/ etc… [pe aceasta tema am mai aberat], sunt satul de atei care au credinta… si cam asta este tot ce voi mai zice despre acest aspect… toti avem credinta, toti credem in ceva, in cineva, in propria noastra forta, El, nu este impartial, partial, bun sau rau, El e in noi, in fiecare ne trage de maneca si ne spune… usor, si soptit ca o voce calda intr-o dimineata in care nu vrei sa te scoli… ce ne zice… este relativ simplu… raspunsurile catre toata fiinta noastra interna care lancezeste in propria mizerie, pe El il gasesti pe strada printre oamenii pe langa care iti misti hoitul… El…
Azi, am avut revelatia, azi… ca de fiecare data cand trece cate un purgatoriu de suferinta prin mine, azi l-am oprit, azi am inceput sa sper din nou… de ce… nu-ti pot da un raspuns, poate este vorba de o noua abordare, poate este vorba de fostul eu, nu stau sa iti explic cum sta treaba asta, fiindca sincer nu pot, efectiv… eram in masina, in traficul infect din bucuresti, printre manelistii care se preumbla prin BMW-uri Audi-uri si alte asemenea, printre… oamenii urati care se preumbla pe strazi… fumam o tigara si ascultam o alta parte din copilarie, ascultam primele zile cu net de tip racheta, primele melodii pe care le-am scos de pe atunci… si brusc… subit… chiar si dintr-o data am avut o alta viziune asupra lucrurilor, mi-am adus aminte ca inca mai am suflet, si ca oricat as incerca nu voi fi masina la care visam acum 5 ani, nu voi putea desavarsi acea deprindere… fiindca ar insemna sa-mi ucid sufletul… si ce a mai ramas intreg din intelect; am inceput sa vad altfel lucrurile, am inceput sa sper, am inceput sa CRED… da… de la o melodie… de la un sunet… dar acel sunet era deja in mine, iar vibratia lui concomitenta cu cea a unei singure coarde din mine, a readus in prim plan luptatorul… a readus in fata iluzia sperantei… chiar asa… intr-o singura aschie din timp am trecut mandru de toate luptele castigate din viata, am castigat chiar si luptele pierdute, fiindca acum, ca niciodata, iarasi, am castigat “dreptul” la speranta, iar tu fii sigur ca si la tine va fi la fel.
Nu am gasit-o pe EA… ea… cred ca nu va aparea decat cand voi fi iar pregatit, cand voi fi eu… n-am gasit nici macar 1 raspuns dintre cele pe care le cautam, nici macar unul… dar sunt fericit, sunt eu, traiesc… inca mai am ceva de zis referitor la toate cele trecute de pana acum… mai am ultimul cuvant, fiindca intotdeauna l-am avut… si e al naibii de bine… e bine sa te dai pe gheata cu cutitul… pe mine unul ma instiga la lupta, imi aduc aminte de Taiko… imi aduc aminte de oamenii simpli… imi aduc aminte de cei ce nu urasc iubirea, imi aduc aminte de suglet si de hrana pentru el… Doamneee… cat de falmand este al meu, cauta cu disperare o coaja ravajita de timp… inca nu a gasit-o, dar noi il vom hrani, ii vom da ce isi doreste, fiindca altcineva nu poate avea grija de el, decat noi, din propria vointa si putere de razbatere, nu te-ai saturat sa vezi pasiv cum iti distrugi sufletul din tine, cum cea mai importanta parte a ta… este mancata, sfasiata de propria frustrare si temere catre suferinta… uita de toate astea, uita sa fii prost si slab… incearca sa te domini, altfel nu vei reusi, vei ajunge… ca mine…
Voi toti care ati tras concluzii, si care le-ati gandit si trecut prin propria sita de idei, voi care imi spuneti mie… ca trebuie sa zambesc… si ca trebuie sa trec peste, ca viata este frumoasa, voi toti… care va mintiti singuri… va spun un secret… sau mai bine zis, va dau cheia catre felul in care exist, trebuie sa gust din durerea cea mai pura pentru a reveni pe pamant, dar in momentul in care reusesc sa ies de acolo… e jale… adica o sa fac misto de tine pana cand nu mai poti… iar apoi voi continua. Glumesc. Punct, si in continuare, ideea luptei este putin diferita la noi, eu prefer sa nu imi iau o figura de om fericit, si sa zic… vai totul e bine [deja trebuia sa fie un zambet aici], cand de fapt intreaga mea suflare este cenusie… nu… eu n-o sa fac asta, prefer sa o accept asa cum este, pana cand dinauntrul meu iese forta de a o invinge, cand acea forta se naste… creste exponential cu scaderea timpului trecut… si dintr-o data ca si azi, ma simt renascut, chiar dc ieri am mai luat un sut in c#r de la viata, poate chiar 2, chiar daca ieri consider eu… am gresit fata de un prieten, chiar daca ieri mi-am dat seama ca acum este timpul de lupta nu de iubire, iubirea va veni si ea, cand ma voi intoarce la vatra, acum a venit restanta cu viata, si trebuie sa o castig, o s-o castig… fiindca nu am alta cale, si nici alta oportunitate…
Ca sa revin de unde am plecat, si anume la inceputul articolului… va dau toate raspunsurile pe care vi le-ati fi dorit… DA… sunt un negativist, fiindca prefer sa ma bucur de orice maruntis, decat sa fiu un optimist si sa fiu trist pentru orice maruntis, NU… nu sunt sanatos la cap, DA sunt in cautarea ultimei bucati din puzzle-ul propriei vieti, DA ti-o zic in fata si clar, o caut pe EA… NU… nu te-am mintit niciodata, dar consider ca ar trebui sa nu te intereseze intrucat ce e aici este pentru mine, DA cred, DA CRED, DA sper, DA inca mai am capacitatea de a tine la cineva… DA…daaaaaa… a inceput lupta si miroase a ploaia ce spala ranile… si miroase a amurg insangerat [tot Taiko, n-ai citit-o, nu prea cred ca vei intelege]… spalat de ploaia de roua ce vine peste…


[pentru cei ce au iubit desenele Piratii Apei Negre] : Always the Quest!

knossos

Am si uitat cand m-am simtit ultima data copil… cand de fapt ma simt copil in fiecare zi, in fiecare secunda, i-am vazut si pe ai mei, si ei sunt copii, si ei traiesc la fel, se bucura la fel, suntem cu totii copii, in acest moment… exact acum cand m-am apucat sa scriu asta a iesit fix soarele afara… m-am simtit exact cum ne zicea Creanga : Iesi copile cu parul balai la soare… e minunat… uneori te gandesti ca tot intunericul strans de lumea posomorata, strans in tine poate fi alungat de un zambet inocent, de o petala de roua… de o picatura de verde… de o culoare dulce… de un dulce amarui de buza visinie… e frumos… “afara”… imi aduc aminte cu placere de tot… de momentele de inconstienta… de cd-uri… de bucurii cu bucurie… de mine… vai si ce copilarie am mai avut… si inca mai am… sa iti spun sincer am fost copil rau de tot pana pe la 18 ani… apoi… oarecum ironic am devenit copil bun… dar… nu stiu de ce… au intrat in mine deodata toate momentele de kid… si m-am gandit sa ti le zic si tie… poate ai sa zambesti, poate ai sa razi… sincer nu ma intereseaza… vreau sa-ti fac cadou gandul asta… fiindca asta ti-o pot da si tie si stiu ca te vei simti macar o femto-secunda mai bine…

propunere indecenta

In fine, am vorbit cu cineva, si m-a inspirat foarte tare… asa ca iti voi face o propunere indecenta : GANDESTE… ia vezi poti… iti zic eu sigur ca nu poti… ca altfel nu prea ai sta sa citesti cum face un frustrat misto de tine, asa, iesi afara de pagina asta… nu zic ca sunteti toti in aceeasi oala… si cei care acceptati propunerea mea stiti de unii singuri asta, nu trebuie sa v-o zic eu… pentru voi… pentru mine… nu pentru EI… a inceput distractia… pentru EI incepe… altceva… revenind la subject… am scris despre prostitutie pe net, am scris despre statusuri tampite, despre strigari n-am scris fiindca se subintelege, am scris si despre bloguri de 0.15 bani, etc.etc… mai oameni buni… va rog… faceti un efort supraomenesc… incercati sa vedeti altceva in jurul vostru, incercati nu sa schimbati, incercati sa AVETI o scara de valori[pe scara de valori nu te urci… este o altceva… nu-ti pot explica… fiindca nu ai… trebuie sa o experimentezi inainte de a intelege aceasta formatiune gramaticala], incercati sa faceti ceva cu voi, nu stati in gunoiul in care sunteti de o viata intreaga (da cine mm esti tu sa-mi zici tu mie ce sa fac EU…) asa e… eu sunt pentru tine… dar fapt sa-ti vand un pont… nu sunt… iar tu pentru mine esti... doar o alta jena… nu esti nimic de fapt.. aaaa ba nu, scuza-ma de fapt asta esti : nimic, am scris si despre simturi… despre a simti… ia vezi… poti sa simti ceva… mda… stiam ca nu… in caz ca nu ti-ai dat seama… este un blog retoric [cititi sens figurat al cuvantului retoric, alaturarea blog retoric, provine din formatiunea intrebare retorica, adica mi se adreseaza… noua (fmm de prost, uite ca si tu faci dezacoarde) stim noi care… ], ce inseamna a gandi… oare… ce inseamna a simti…[iar] oare… nu exista definitii… dar ideea centrala [nu telefonica… centrala = din centru] este faptul ca trebuie sa fii tu, fara a fi o etalare a celor din jur… poti fi om fara burice goale, fara sunci expuse, fara silicoane, fara cur, fara tzatze, fara freaza de clubber, fara personalitatea CELOR DIN JURUL TAU, tu chiar nu ai o personalitate??!... zau iti zic ca nu ai… nu ma crezi… uita-te in jurul tau… esti ca toti ceilalti [a se intelege clar ca ma refer nu la faptul ca trebuie sa fii unic in felul tau… ci la faptul ca trebuie sa ai un fel de a fi… sa stii ca nu totul se rezuma la copy/paste… ], de ce propunere indecenta… [apropo de blog-ul anterior cu… de ce!!] fiindca daca tu consideri ca e normal sa te dai pe net… asa cum te dai, si sa faci show-off si expozitie asa cum faci… eu iti fac singura propunere indecenta… gandeste… dar nu ai cum… si o stii prea bine… (dute-n mm cu blog-ul mm de prost care esti…) iar aici eu nu iti mai zic… te las in pace… pentru mine nici macar nu existi… esti… vid [de la conceptul de multime vida, nu vid-ul din spatiu, si apropo in spatiu nu este vid, este semi-vid, multimea – este singurul concept matematic care nu are inca o definitie clara si exacta, multimea exista de pe vremea civilizatiei maya [astia maya, au existat, nu sunt extraterestri sau ceva de genu] citeste un manual de mate[clasele 1-4], documenteaza-te, multimea vida presupune existenta unei multimi – adica voi; dar fara a avea un element in realitate… [iese din dicutie multimea complexa – complex vine de la conceptul matematic de numar complex, care este o colectie de valori pereche, una defineste o parte reala, iar celalta defineste o parte imaginara]]… (e nebun asta… in mm… e retardat si complexat si frustrat, nu traieste, se ascunde in spatele monitorului, nici macar nu are tupeu sa pune poze q el pe net… ce om tampit si idiot… total un-cool)… probabil… dar asta nu te schimba cu nimic… eu imi stiu bine limita… este definita foarte clar… iar o propunere indecenta de la tine… ma scarbeste, fiindca esti hidos pentru mine, esti o adunatura de fizica si chimie care a aparut pe pamantul asta… pentru a fi un ignorant si un blazat [a se citi DEX, intr-un blog anterior am explicat ce inseamna DEX]… deci… traieste in propria decenta… imi esti simpatic… si am invatat sa nu te vad, sa nu te aud, sa nu ma mai “atinga” banii tai… si dezacordurile tale… [dupa un studiu de 3 ani de zile… dezacordurile in limbajul unui om cu bani sunt direct proportionale cu cantitatea de bani “pe rol”]… dezdrabaleaza-te cu mine… impotentule mintal…

constante, de ce, I AM DARKNESS

A fost 1 mai… a venit cu destule surprize… ca stare normala… a venit de fapt cu alte probleme… Seria continua… deja nu cred ca mai are rost sa ma intreb cand se va termina… dau daca se va termina, raman niste variabile care pentru mine, unul, deja nu mai prezinta importanta… ceea ce prezinta importanta este simplu fapt ca mi-am adus aminte de cineva, mi-am adus aminte mai ales de felul in care era… defaptul ca era o persoana foarte foarte dificila… aproape imposibila… si niciodata nu am inteles de ce era asa, niciodata nu am inteles de ce… apoi am stat de vorba… nici ea nu intelegea… dar a incercat sa imi explice… chiar a incercat… nu a reusit… era si este o diferenta de perceptie majora intre noi 2… dar nu conteaza asta… am reusit sa extrag ideea, am reusit sa inteleg… the trick… din punctul ei de vedere… dintr-al meu… nu era nimic mai mult decat o adunatura de aberatii, o colectie de ganduri asezate in ordine, care erau in totala discordanta cu mentalitatea mea… au trebuit sa treaca 2 ani de zile… in fine… aproape 2… ca sa imi dau seama ca si eu sunt la fel… sunt unul dintre ei… au trebuit 2 ani de zile ca sa realizez ca niciodata nu voi gasi raspunsul la nici macar o intrebare “de ce?”, au trebuit 2 ani de zile… ca sa imi dau seama ca felul meu de a fi m-a transformat intr-un om selectiv, frustrat, care nu mai este capabil sa vada la 2 metri in fata lui… m-au transformat in ceea ce am urat timp de toata viata de pana acum… m-au transformat intr-un om care uraste iubirea… paradoxal vorbind… ura este o forma de iubire manifestata in sens invers… dar nu intru in subiectul asta… nu el prezinta importanta… ei bine… o sa zici si tu la randul tau… de ce… o sa te intrebi, poate vei pune si un coment aici… dar iti zic o singura chestie… ai sanse mici sa intelegi ce e in mine… nu ca as fi complex/geniu si alte cacaturi din astea liceenesti… ci din sumplul motiv ca ma cunosc bine, si sunt o persoana extrem de dificila atunci cand vine vorba de metamorfoza psihica… raspunsul la intrebarea asta de ce, este cel mai simplu… iubesc oamenii din jur, aproape toata viata am trait facand ceva pentru ei, am intalnit multi oameni extraordinari… multi… ei bine nu multi… dar… merita cei pe care i-am cunoscut, cu care am interactionat… ceea ce ei nu merita este faptul ca am lasat numai durere in urma… nu a mea… ci a lor… ma simt exact ca psihopatu din Silence of the Lambs, cand experimenta plansul alaturi de victima lui… exact asa ma simt [pana la proba contrarie… as putea fi si psycho… cine stie…], imi parea, inca imi pare rau pentru ei… pentru toti… dar la un moment dat… vine o miscare… vine o chestie… care imi spune ca trebuie sa merg mai departe, in alta parte, si nimeni… absolut nimeni nu a inteles asta… odata cu epicentrul ultimei batalii… pierdute/castigate [depinde de punctul de vedere… in rest totate celelalte sunt simple constante]… am luat o decizie… o decizie… ca alta data… sunt bucuros ca am putut sa o si pun in aplicare… odata… dar a doua oara… nu stiu daca voi mai reusi… as vrea sa pot sta in banca mea… sa nu mai jenez pe nimeni… si sa nu mai fac rau nimanui… as vrea… sa fiu om… dar nu prea ma mai simt om… ma simt… prost…[propriu+figurat]… in mod cinic, rasuna aceeasi intrebare… de ce???!?!?!?!!... in mod ironic… acelasi raspuns : de aia!!!... un milion de intrebari pe secunda… cu acelasi raspuns… jmekera faza… super tare… anti-tare… chiar frumos… chiar incep sa ma intreb cum pot face intr-o zi un om fericit… pentru ca peste… cateva clipe sa-I dau Armagheddon?[vraja din heores, nu intelegi… lasa…]… cum?... ce e in mine… ce mm am???... din nou de ce???, de ce eu?, ce am mai facut fmm sa merit eu asta?... chiar nu vezi ca nu mai pot… ca sunt la capat… ca firul deja e mult prea intins si deformat… nu vezi ca nu… mai e loc de mai mult de atat… in toata seria asta de frustrare… e o mica furtuna, fiecare intrebare creaza un boom la un oarecare nivel… modifica niste constante… iar eu… in fine… eu… hmmm… eu… Eu… nu sunt altceva decat un om care a trait prea mult pana acum, care a vazut prea mult… iar acum… platesc pentru ceea ce am facut… [roata se invarte…] m-am trezit un om batran, frustrat, obosit, m-am trezit mai trist decat ai mei care au 30 de ani de munca in spate… oare ei nu s-au plictisit?!?... ba da… stii de fapt ce aiurea m-am trezit azi… m-am trezit asa… batran… fiindca… sunt suparat… sunt suparat rau… fiindca multe constante s-au destabilizat, au inceput variatii aiurea, au inceput sa forfoteasca in vulcan… acum iese cenusa… scuipa afara ce este mai usor… cand va veni explozia… intregul eu va curge afara… si se va racori… si voi fi om din nou… pana atunci… sunt omul frustrat la care te uiti in metrou… sunt omul frustrat pe care il claxonezi si care nu te baga in seama [te baga altundeva… dar in gand]… sunt omul care vrea sa te calce cand nu traversezi pe unde trebuie, sunt omul pe care il urasti… asa ca… atat iti pot spune : You dare… speak to ME?... si… You’ll REGRET aproaching me

disturbing hallucinations... evolving process

Sensing perfection [mysterons]… e doar o alta… zi din aia… cu treaba din aia… e doar o alta vanataie urata la vedere… este o zi normala relativ la ceea ce s-a petrecut in ultima vreme, este o chestie naturala momentului as adauga… dar Seria a tot continuat… nu s-a oprit, nu am mai scris despre ea, fiindca deja a devenit parte din mine… deja m-am obisnuit cu ideea, cu totul, sunt din nou masina dintr-a 12ea, am sjuns din nou sa pot sa nu mai simt durere, si este… este o binecuvantare… poti plange in interior fara sa te jeneze nimeni si nimic, ai capacitatea de a zambi atunci cand in tine bate vantul si e frig, te poti dezlipi de tine, te poti dezlipi de trupul asta scarbos, si te poti duce acolo unde ei nu te mai pot gasi, acolo unde ei nu pot ajunge, sus… acolo e minunat… e blazare, e anarhie, este ceva indescriptibil care face monstrii sa dispara… cu exceptia unuia… tu… dezbracat… [perfection] dezbracat de tot… nu esti in curu gol cum ar crede niste unii de aici… si e singurul indiciu pe care vi-l dau… esti TU mah… esti singur, ai sansa sa te privesti, sa vezi cine esti cu adevarat, ai sansa sa mergi mai departe sau sa te retragi… ai sansa sa lovesti, sa castigi, sa ravnesti, sa capeti, sa captezi… ai o sansa… si totusi la fel de brusc iti aduci aminte ca stai pe un scaun obosit in After… dupa cateva partide obosite de biliard… la fel de obosite… poate mai obosite… depinde… oare… dar… uite ca in toata nebunia asta… iti poti mentine suflul, poti sta bine pe pamant, poti reveni, poti invinge, trebuie sa vrei, sa crezi in tine, sau poate ca nu… dar ceva in mine, se… pietrifica si nimic nu ma mai atinge… pot trece mai departe, avatarul este activat… si toata viata nu mai este la fel… este mai usoara… totusi inca mai traiesc… si atat cat o sa traiesc… de ce dreq sa-mi irosesc timpul gandidu-ma la toate astea… nu mai bine te gandesti tu… hahaaa… oare…

the burning legion has returned...

Imi aduc aminte… asa de bine… era o seara fara nici un efect… era o seara de spart bani… si atat… nimic nu ar fi anuntat ceea ce urma… totusi… ceva din mine imi zicea ca va fi ceva special… poate… si a fost…
In toata umbra de sub care privesc acum… se ascunde o singura dorinta, una… stii tu la ce ma refer… alerg dupa fluturi… mai greu sa-l tii in mana fara sa-l distrugi… alerg dupa EA… o ravnesc… imi e dor de toate momentele pe care le-am trait… am nevoie de ele intr-un singur moment… intr-o aschie de timp… as vrea… macar sa stiu daca imi va mai fi dat sa retraiesc toate acelea vreodata… stau si ma intreb daca va mai exista vreo EA… fiindca ea… din vis… mai greu vorbesc cu ea… foarte rar… o data la foarte multa vreme… e bizar… dar e adevarat… imi doresc din nou sa simt toata caldura si animatia aia… imi doresc sa-mi foloseasca la ceva mainile astea… imi doresc sa o vad zambind… imi lipseste o jumatate din mine… imi lipsesti tu… lucrul pentru care ma urasc acum cel mai mult este… ca desi am o infinitate de imagini in minte… nu pot reda decat o senzatie de fond… o senzatie surda… poate e din cauza ca nu pot scrie despre fapta in sine… ci doar despre senzatie… un TOT format doar din EA… dar… si asta este doar un alt vis frumos… EA… ea…

5-19

Sunt numai eu… eu si cu mine, din nou… singuri… desi e lume in jur… tot singur ma simt… incep sa ma intreb… unde ma indrept… ce vreau… cine sunt… ce sunt… incep sa ma intreb daca sunt eu asta care tipa atat… incep sa ma intreb daca sunt eu omul principial de care vorbesc… incep sa ma intreb daca eu vreau ceea ce caut… incep sa ma intreb daca nu cumva suntem mai multi aici… si fiecare zice cate ceva… dar… cine intelege… cine ar trebui sa le suporte pe toate… ei bine eu… ei bine inca nu m-am pregatit pentru asta… ei bine… DA… nu sunt in stare sa-mi fac ordine in viata… nu sunt in stare nici macar sa-mi fac ordine in mine, ce sa mai vorbim de viata mea… si poate… cel mai patetic… faptul ca am “tupeul” sa scriu asta… in fine, daca te deranjeaza, nu citi… ma cramponez ca un om idiot… si incompetent de aceeasi chestie… vreau asta… vreau aia… vreau… dar de fapt… incep sa ma gandesc putin daca vreau… vreau asta… dar sa fie de fapt aia… in fine, e greu de explicat… idee ar fi ca nu mai inteleg ce vreau, nu ma mai inteleg pe mine, ma trezesc ca un adolescent… nu stiu din ce sunt facut, nu stiu ce mi-ar placea prea bine… de fapt stiu, dar nu e ok… si privesc cu simplitate problema asta… oare viata este facuta din compromisuri?... oare tot timpul problemele raman nerezolvate, si singura constanta… este… acceptul…
Chiar asa, inca nu am auzit de cineva [inca] sa vorbeasca despre acceptarea situatiei… oare asta trebuie facut… dar oare tu care incerci sa-mi dai o lectie subiectiva de viata, si putin superficiala, zicandu-mi sa-mi traiesc viata, stii ce inseamna pentru mine a-mi trai viata… din nou… e o chestie de realitate[e o chestie perceputa personal]… de obisnuinta/e[chestie semi-personala]… ma simt ciudat… as vrea sa fiu eu… dar nu-mi permite auto-educatia auto-data… ce mai problema…. Mmm.. poate de fapt este ipohondrie… mai stii… eu unul nu mai stiu… nu mai stiu nici macar cine sunt… nu mai stiu nici ce vreau… nu stiu daca mi-a fost vreodata bine… nu stiu daca asta se cheama bine… nu stiu cum va fi… probabil nu bine… asta e sigur… m-am saturat de cautari imbecile, fara rost, m-am saturat sa visez, m-am saturat sa mai sper, cred ca te voi trai asa cum esti, fiindca deja m-am plictisit de luptele cu hack-uri din astea stupide… am uitat si cine eram, daca am fost cineva vreodata… ma gandesc ca, totusi, pentru multi am fost doar ceva… ceva pe care sa te sprijini, ceva pe care sa plangi, in care sa-ti sufli mucii dupa aia, pe care sa te asezi cand nu m-ai puteai… si acum… cine, CINe… CINE pmea e aici?... CINE e pentru mine…
Aha… asta stiam deja…aaaa… e ok… stiu ca ai treaba… da frate, sigur ca te inteleg, sunt ai tai…mmm… de fapt nu ma jeneaza ca nu este nimeni cu mine acum, ma jeneaza ca nu mai stiu ce vreau, ca sunt in deriva aiurea, ca sunt nelinistit, ca nimic nu se opreste, valurile sunt din ce in ce mai mari, DA idiotule stiu ca o sa iasa si soarele… dar iti povestesc despre acum… da… da, acum… e bizar… dupa 8 ani de zile… nu stiu unde ma indrept, iar asta este trist… fara sa vreau realizez ca sunt doar unul dintre personajele frustrate… de propria viata… traiesc in propria fictiune, ma gandesc egoist numai la mine… si da… sunt atat de nemernic incat sa o si zic… la urma urmei, ce-ti pasa… pai nu-mi pasa… pai, ai vazut… totul e bine, cand se termina cu bine… mmmmDA!

capitolul 3

E vineri… cica e chiar 4 si unsfert, ar trebui sa ma bucur acum ca incepe weekend-ul… ah… iar am ratat momentul
Auzi… da tu ce cauti aici… iesi afara… du-te-n… unde ai tu treaba…
Chiar asa… nu ma lasi sa mai inteleg nimic… chiar asa sunt ca ultimu’ bocanc…
Normal, uita-te numai la fata ta, ca de conditie… n-are rost sa vb…
Esti hain la suflet… cainos… esti ca o rana din care inca n-au fost scoase cioburile…
Tu… nu stii nimic, tu esti ca un rahat nedemn de a fi calcat…
Dar tu ce stii?!?... mai mult ca tine…
Deci mai mult nimic, decat mine… asta e… tu ai zis-o
Mah, inca n-ai plecat?... Iesi in gm afara du-te dreq si lasa-ma-n pace, ce tot te f#$e grija ce fac eu.
Frustratule…
Frustrata e mata…
Sa stii, cam seamana cu tine, e cam sisi la bila, si din cand in cand… se duce pe camp rau de tot… imi e mila de voi 2… zau… as vrea sa va ajut, dar nu stiu unde sa va internez…
Esti un copil razgaiat si nimic mai mult…
Du-te dreq…
Cine?
Eu?
Tu?
Am si uitat cine vorbeste!
Eu… sau tu…
Nu maaah… vb noi!
Taci ma dreq…
Eu am iesit de aici ca deja imi fug ochii numarand randuri aiurea…
Pai iesi odata…

o poveste... din strada

Sau arhitectura creantei betrayer
Eram impreuna… eram nedespartiti, sub semnul distrugerii prostiei, sub semnul aprecierii frumosului, eram legionari, eram pro-Extremism, eram pro Hittler/Himmler si altii, eram pro Antonescu, eram 2, eram cei mai buni, cea mai buna echipa de 2vs2 la baschet din tot liceul inca din primele 2 saptamani, eram cele mai mari panarame, eram cei mai puternici, cei mai agresivi, eram cei ce tot timpul cream diversiunea fericirii, eram NOI… fmm de idiot si sclav al pizdii ce esti… ratatule… idiotule, incuiatule… ratatule… imi pare rau ca nu esti acum prietene… sa fim din nou 2… sa fim noi 2… am fost… am revenit am tot reincercat sa reinviem tot trecutul.. am tot folosit sintagme ale trecutului in viitor, am tot avut viziuni din trecut spre viitor, dar prezentul a fost desemnat invins de fiecare data… nu o sa te uit niciodata… nu o sa ma uiti niciodata… nu o sa uitam niciodata… dar tot timpul vom fi condamnati sa fim despartiti… oare… poate… cei 2 de acolo… si toata legea martiala promovata si executata in regimuri de urgenta nu a fost decat o sintagma copilaroasa a adolescentei, a fost un zbucium de transformare… mmm… pare a fi vitza de vie… idiotule… este skunk anasie… bible of dreams, chemical, slipknot, coal chamber, omul cu sobolani, coma, ab4 – trascau… invatatoarea… negura… infected mushroom, talamasca, skazi, crystal method – sau decaderea in decrepitul momentului, julien lourau – sau renasterea, RALUCA… sau metamorfoza… distrugerea, punct si de la capat… fmm de ratat… incompetent sau oricum te-as putea jigni… implant pentru refuz[ipr] – tacere si resemnare… deci taci in mm si resemneaza-te odata… nu esti si nu vei fi niciodata pe picior de egalitate cu mine… sunt mai bun, esti mai bun… renunta… ipr – as vrea sa stiu… dar stiam deja… ipr – culori… cromatica perfectiunii… un bronz de 1 mai care a tinut 3 ani… alcool… droguri… fete… festivaluri… concerte… batai… invidie… tacere… RESEMNAREEE… acolo am vrut sa bat resemnarea-I vinovata pentru tot ce s-a intamplat…. Resemnarea… nu e buna de nimic… lupta pentru orice drept pa care ti l-au luat… toate… totul… si absolut nimic din ce este aici… sunt in antiteza cu noi… cerceii… scaringul… tatuajele… toate au fost trecute in esenta spirituala a legaturii noastre intime si interne… totul a fost o viziune… o viziune omni-prezenta… care sa ma condamne la momentul asta… durerea si toata sila de atunci… toate au fost transformate pentru prima data in istoria timpului meu in ceva bun… 11 septembrie 2002, 26 decembrie 2002… acele momente au insemnat sfarsitul… au insemnat de fapt Renasterea… am revenit la viata mea… am terminat contractul cu dezvoltarea multi-punct… odata cu toate aceste momente… odata cu tot ce a fost… odata cu tradarea… odata cu batjocorirea mea, odata cu asasinarea mea… odata cu nimicnicia fostului eu… am devenit un nazghoul… am devenit o creatura care a avut ambitia de a-si educa psihicul pana la a deveni o masina lipsita de sentiment si de “SIMT”… am avut curajul sa merg acolo unde tu n-ai mai avut curajul… iar apoi am iubit oamenii din nou… ii iubesc si acum… nu m-am transformat… prietene ca tine… am evoluat… am renuntat la frustrarile de atunci in favoarea luptei la scena deschisa la scara industriala cu tot ce este in jur… si de care ma cramponez… in rest… toate bune si frumoase tie… nu imi e dor de tine, ti-am zis ce aveam de zis… si viata mea a fost dreapta cu mine, si atunci si acum… dar tu… oare tu cum te mai simti… crezi la fel… crezi… esti… poate…

Betrayer… In truth it was I, who was betrayed… still I am hunted… still I am HATED… but now my blind eyes… see what others cannot…

de fapt....

Oare de ce avem tot timpul viziuni, despre trecut, despre viitor… dar avem vreunul… oare… viziunea realitatii, a prezentului, are vreunul curaj sa zica… ACUM… cred ca nu… [trippin’]… de ce ne gandim ca niste soareci de laborator doar la ce a fost si la ce poate fi… gandeste-te idiotule la momentul asta… nu poti… ca daca ai putea ai fi Napoleon, ai citi si ai savura in acelasi timp… dar degeaba… ca tot n-ai simti nimic… despre simt este vorba… despre bun-simt si rau simt… despre tine sau despre mine… oricum momentul asta este cu semnul dracului, sub cerul disperarii… altfel… toata lumea si-ar trai fiecare secunda… la propriu… fara figurat… figuratii si figuri… cate din cat ai fi putut realiza pana acum au trecut pe langa tine… chiar asa… cred ca… daca ai inceta sa-ti pui intrebari… si in schimb ai raspunde la cele existente… ai trai… tot timpul te intrebi… tot timpul iti adaugi o pietra in plus in carutz, dar nu catadicsesti sa te uiti, dc nu cumva ai mai pus vreo 5-6 pietre la fel acolo… nu te intereseaza… iar asta te face ignorant… [mysterons]… te face prost… PROSTULE… esti cel mai inteligent animal… dar de fapt esti singurul animal… inteligent… ?!?... cunosc prea multe forme de inteligenta ca sa pot scrie intreaga disocierea, asadar de aici incolo ramane fiecare pe propriile puteri de a discocia… de aici tragem linia, si ne adresam in continuare tie… oare… oare… nu mie?... ehh.. ce mai conteaza… tu nu contezi, el nu conteaza… ea nu conteaza.. iar EA… nici macar nu are loc aici… e plina masina… incepe miscarea… incep curbele, incep spin-urile… trip-urile… [!]… se re-naste o minune in interior… explodeaza un sunet… o frantura de libertate… o bucata din mine se canta la radio… sau cum vrei sa-I zici… si… de la capat… citeste printre randuri… vei descoperi si o bucata din tine… iti dau adresa centrului de informare pentru a te convinge ca eu la varsta asta sunt batran si satul de ce tu traiesti in fiecare zi si o consideri o minune… eu m-am saturat de tine… inaptule… nu esti bun de nimic… ma faci sa rad, existenta ta mi se pare un rastel de arme gol… traiesti in simbioza cu parintii… esti ca un mucegai, ca un lichen… plin de verde putrezit… [glory box]… si alte parte ia sfarsit… dar ce drecu e cu atatea parti aici… ca deja ai impresia ca te-ai ratacit… sau poate te-am ratacit… cine stie… intrebam publicul ca tu esti oricum spectator… esti comun… esti trecut… a mai ramas… doar linistea… asculta… altceva…
Sa nu te gandesti niciodata… daca ai visat ieri sau maine, atata vreme cat azi iti esti strain…
Esti hidos… omule…

o lume noua... adica lumea veche

m-am gandit sa scriu… putin… despre piesa mea de teatru, despre mine, despre o bucata din puzzle-ul lui dinojazz, despre aroma pe care KlaN.DestIn o da unui post,si un vers, o atingere numai… din Voluptatea Mortii lui andrekiss_88… intr-adevar nu avem nume mari in piesa [mushmushi si Antistar sunt in rolurile toate, iar urmatorii spre deosebire de primii, joaca tot in toate rolurile : betrayer, duke, juno… etc.]… dar majoritatea s-au remarcat pana acum… intr-un post sau intr-altul… majoritatea sunt genii neintelese… adica nebuni… nu nu nu sensul figurat de nebun… ci definitia clasica din DEX [Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, pt cei carora termenul le este necunoscut], exact, un geniu… nu este geniu este de fapt un nebun care se crede special, si care, mai presus de un nebun, are curajul sa recunoasca ca este sonat la creieri… si mai e o specie, specia –de liceu- in care daca ti se zice ca esti nebun este lesne confundat cu –cool- ceea ce iar este o eroare… si atunci… cu atatia nebuni care locuiesc serial/paralele/neuronal in mine… eu mai caut, inca, uneori raspunsul la faptul ca ma simt bizar… ca am déjà vu odata la 3 ore pe zi… nu ar trebui sa ma mai mire de fapt nimic… vorba unui de la Divertis… imi umbla gandurile prin cap ca trenurile, si din cand in cand mai si suiera, deci va dati seama ca este un vid de memorie la mine in cap… [este o gluma normala, apelati la DEX pt alti termeni prost sau de ne-inteles]… ok, impreuna cu hoarda dementa din capul meu, ne-am apucat sa scriem, o sa mai adoptam un nenea… pe care sa-l cheme… nazghoul… este un termen imprumutat din LotR, dar este cel mai apropiat ca denumire si istorie de o anume stare care ma streseaza… simt ca sunt partas la propria viata, simt ca nu mai traiesc eu cu atata intensitate, am citit in dimineata asta un post foarte simplu… foarte “comun”, dar ceea ce am “simtit” citindu-l… ma face sa ma gandesc ca intre timp, am cam uitat sa traiesc, am cam uitat sa zic : Ia mai dati-va-n mortii vostri toate si GATA, azi am uitat de voi toate care va bateti care sa treaca prima pragul… ca sa nu fiu chitros, leya_evenstar este cea responsabila de ceea ce vedeti acum… din “ea” am rupt o frantura si o scriu din nou. Imi aduc aminte de mine gandind la faptul ca intotdeauna in psihic poti vizualiza absolut totul, acolo totul este usor de creat, este ca si cum ai crea si distruge dupa propriul plac, eu sunt genul caruia ii place sa creeze, si apoi sa vizualizeze si apoi.. evident… ca manifestarea a speciei mele… sa o tot imbunatatesc… sa lucrez la ea, pana cand mi se pare mie ca e ok… imi place super mult sa fac asta… din pacate timpul acordat acestei… viziuni, este foarte mic, din cauza ca nu mai am timp… mai ales ca, acum, este vara si este ok afara, prefer sa stau afara decat inauntru in casa… e mult mai frumos… lucrul oarecum bizar este faptul ca… tot ce pot vedea, in voi, in mine, in el… cu ajutorul lui… este pe fundal negru [fara a mai re-aborda pentru a nu stiu cata oara tema paharului], de ce?.. oare… fiindca este felul meu de a le vedea, negrul da un farmec tuturor lucrurilor din jur, negrul este cel care ma inspira, negrul reprezinta mister… cine!? Oare… nu il poate mirosi… nu il poate auzi… nu il poate atinge… imi aduc aminte ca intr-o stare totala de trip am inceput si aceasta zi… mi-e rau in continuare, de 3 zile merg aproape ca un zombie pe strada… o sa folosesc undead ca imi place mult mai mult termenul… [nu cauta in dictionar, nu are echivalent in romana], ma simt prost in ultimul hal… fizic.. dar chimia din mine… lucreaza, creaza… face… vede… aude… simte… SIMTE… e un termen simplu si totusi atat de neinteles, atat de… de neinteles… este bizar cum imi pot readuce in fata… poate cea mai mare placere, acea de a abera, da… aberez, tu citesti aberatiile unei minti, fie ca iti place fie ca nu… nebunul adolescentin din mine… inca mai locuieste aici… ce-I drept cu chirie… dar inca mai locuieste… stii totusi ce mi-a placut cel mai tare… insasi faptul ca unii vad ceva in fictiunea de aici… unii pot simti o bucata din apa tulbure care curge in mine in ultima vreme… daaaar… ieri am adoptat concluzia pe care o stiam inca de multa vreme, am mai renuntat la negru si la gri, si la nisip si la desert in favoarea plajei… sunt pe plaja mea, este soare, este frumos, apa se aude intr-un stil feng-shui perfect, verde… glaben… alb… caldura… puritate absoluta… alb dominant… viziune de vis… arta si precizie pura… o noua viziune cu… EA?... nu… este viziunea mea, este lumea pe care o cauta spiritul meu, este o lume echilibrata, nici mai buna nici mai rea… si hai sa privim impreuna paharul… tot… si plin si gol… tot timpul mergem spre propriile utopii, tot timpul visam [numai in Heroes ajungeam la utopii si culmea… aveam un bulan teribil la artifacte…], tot timpul cream scenarii, le distrugem, iar le cream, iar la distrugem, nu ne hotaram, nu le internalizam, nu le exteriorizam, nu avem capacitatea de a le expune, de a le impune, ne gandim, ne consumam… ne frustram, ne intristam… dar cati dintre noi pot… dupa o serie ca cea descrisa mai sus… sa rada… sa faca haz de necaz de propria mentalitate si modalitate de exprimare interna a utopiei, cati dintre noi sunt capabili sa zambeasca… sa se simta bine facand ceva pentru cineva de langa… [nu o sa exagerez... dar… cea mai frumoasa senzatie pe care am trait-o este faptul ca pot ajuta pe cineva… si imi place sa fac asta… ma simt eu ajutand oamenii care au sau nu nevoie… de… ceva... ], cati dintre noi ne ridicam de fiecare data pentru a mai lua inca o portie de “viata”… sau numeste-o cum vrei… oricum… dar numai realitate nu… este eter… suntem ca niste comete in spatiu, avem o miscare haotica, rece… o coada cu miliarde de ashchii de gheata… cate comete de pot transforma in sori?... nici una… dar sori se pot transforma in comete… mai rar, dar se pot… iar restul este vidul-spatial, planetele obisnuite, stelele obisnuite… si “mai putin” obisnuite… [Discovery pentru documentare TV… si alte surse pentru documentari exacte in legatura cu pulsarii, gigantele albe/rosii/albastre; quasarii, supernovele etc.], desi in fiecare secunda de constienta facem parte din marele puzzle, tot suntem mici si nemultumiti… mah… tu crezi ca un alt statut te-ar face mai fericit… daca tot te uiti in fiecare zi la atatea telenovele… invata ceva din ele… e un shpil care se poate invata si de acolo… dar e transparent… tu crezi ca ai fi fericit… cu ajutorul banilor sau al altor… chestii… pun pariu ca marea voastra majoritate habar n-aveti ce inseamna feircirea, fericirea este de fapt starea de exhilibru oamenilor… este starea in care esti impacat cu tine, cu ceea ce esti, cu ceea ce faci, fericirea este la fel ca dragostea si nebunia… esti fericit si nici macar nu o recunosti… esti indragostit si iti zici ca sunt prostii de liceu, sunt utopii… SUNT… dar pentru cateva clipe… ni s-a permis sa atingem acel absolut… sa ne hranim din el… sa ravnim din nou la el, suntem putini cei care multumim pentru el, suntem putini cei care realizam ca pentru o secunda… pentru o nano/femto/pico/atto secunda… Creatorul… ti-a dat o bucata din el… pretuieste-o, pastreaz-o in tine… hraneste-te cu ea… nu o pierde, nu-ti bate joc… OM
Face DOWN, now walk away…
Every time I think I do the right thing
you turn your back on me
Trippin’ into a world, that never seems too far away…
Too much time, too many wasted days…

Portishead

We were in Roseland. I remember us Humming… like Cowboys. I remember feeling like it would be All Mine. But, Mysterons came, and the took Only You… I remember that Half Day Closing… I remember when it was Over… it was merely a Glory Box… After that… Sour Times descended upon me… and I walked all the Roads within me… I remember I met you once again… I remember us now and then… we were Strangers…

dark matter... canyon

Am ratat inca un moment… dar poate e mai bine asa… dc era sa ma fi apucat aseara de scris, sau azi dimineata… ar fi iesit un requiem… de toata frumusetea… l-as fi umilit pe Mozart… dar repet, e mai bine ca voi face asta acum… in ultima vreme am tot avut o stare, o stare de dark-matter… o stare aiurea, se pare ca se perpetueaza… mai bine zis nu se ci eu O… nu pot scapa de starea aia… la fiecare pas… la fiecare miscare… ceva rau se intampla in jurul meu… ceva rau mi se intampla… toti stim ca istoria se repeta… toti stim ca magnitudinea unei repetitii creste exponential cu experienta acumulata intre timp… sau cel putin ar fi trebuit sa stim, pana in acest moment… ei bine… imi voi permite sa raman uimit de magnitudinea acestei repetitii… as putea zice ca am inceput o zi normala… relativ normala… de joi… aseara… mi-am fortat putin organismul… nu stiu care a fost motivul… dar am facut-o… ca sa mai adaug si eu presiune, la urma urmei e corpul meu… mai am si eu niste drepturi asupra lui, nu numai natura care l-a inzestrat astfel… revenind la momentul azi dimineata… aceeasi trezire haotica pentru a merge la facultate, aceeasi intarziere… deja specifica zilei de joi… totul a fost ok… mai putin ca m-am intors din drum… ca in chiauneala de azi dimineata… imi uitasem portofelul… alte chestii banale… hmm… mp3 in urechi… chiaun… in picioare… fete obosite de dimineata… copii care stau pe scaun si oameni ce le-ar putea fi usor bunici… poate chiar stra-bunici se chinuie cramponati de o bara in apropierea lor… si poti citi pe fata lor ca si-ar dori… dar generatia M… nu ii baga in seama… de ce generatia M… simplu : Mobil, Masina, Manele, bMw M3[pot continua, dar nu asta e scopul]… inca o statie… si inca una… Stefan cel Mare… si incepe… Zona… direct am luat una in freza si am trait vreo… 10 minute de deja-vu… in continuu, a fost o succesiune de evenimente foarte bizare, toate pe care le mai vazusem… in aceleasi locuri… in acelasi timp, poate intr-un alt timp… poate in alta parte… cine stie… a fost super bizar… macar am uitat de faptul ca de abia mai stau in picioare… pentru 10 minute am uitat ca imi e rau, ca ma simt prost, ca ma simt frustrat ca Seria continua… de fapt… e cea mai bine dotata Serie… am fost si la facultate, am ajuns la munca… parca aceeasi senzatie de rau incearca sa domine viata fizica… cea psihica… este putin incordata… am intrat deja in nivelul in care pot controla… reactiile de dark… pot realiza usor ca nu ura, nervii, prostia, sunt raspunsurile problemelor actuale… mai devreme sau mai tarziu… tot se vor fi intamplat… dar asta este alta poveste pentru alt episod… sunt in partea in care… astept, sunt relativ uimit, mi-am pierdut simtul de predictie… nu stiu ce urmeaza in nici un fel, dar tocmai asta ma atrage sa merg mai departe… ma indeamna… asa cum ma indemna marea cand eram mai micutz… nevoia de imprevizibil… ea este cea care anima o mare parte din… mine… desi… nu numai ca presupun, dar STIU ca Seria este departe de a se fi sfarsit… imi astept sentinta… si imi fac calculele si pregatirile pentru ea, stiu ca nu voi fi pregatit sa le iau in freza pe toate care vor veni… dar macar sa fiu mai calm… desi am zis la un moment dat… ca imi place sa vad jumatatea goala a pahurului… iata ca sunt momente in care cea plina este mai importanta, si pe ea o bag in seama, ce as vrea sa intelegi tu… dupa ce citesti asta… este ca eu nu scriu cu un scop, nu am un tel care trebuie atins, sau o anume coarda, eu scriu pentru mine, sunt om, si de multe ori s-ar putea sa crezi de buna o parte fictionala, de ce iti explic asta… fiindca citesti o fictiune si nu vei sti daca este adevarat sau nu… nici macar dc m-ai cunoaste nu ti-as spune… vad jumatatea plina… fiindca de gol… nu prea duc lipsa… de intriga stupida iar nu prea duc lipsa, in ultima vreme ma lupt cu mine, cu felul meu cretin de a asocia disocieri, de a materializa cele mai intense trairi interne… nu as putea sa-ti dau un motiv exact pentru care vad jumatatea plina… cu exceptia sperantei… nu ai idee cat m-am luptat cu speranta, cat am incercat sa suprim poate cea mai fireasca stare umana… ii zic stare… fiindca eu unul asa o vad… m-am luptat cu speranta enorm de mult, as putea zice titanic… dar degeaba… de cate ori am invins-o… s-a intors… STUN… si pa… speri din nou… acum, am renuntat la a ma lupta cu ea, incerc doar sa nu o bag in seama… incerc sa… trec pe langa EA fara sa o vad… cam asta ar fi comparatia… am ramas relativ uimit ca in ultimele zile au revenit visele… am inceput din nou sa visez ciudateniile din imaginatia mea… e bizar… incep sa ma simt ca un atlet… pe la mijlocul-spre trei sferturi de cursa… in realitate… poate sunt la inceputul Seriei… de ce? cum? cand? eu? Sunt lucruri simple, la care nu mai caut raspunsul… : fiindca trebuie!, asa, de atunci, DA… ai vazut ce simple sunt raspunsurile… superficiale… dar utile… interiorul trebuie menajat… oare pana cand… daca mai cred in ceva bun… intr-o viitoare clipa de liniste si fericire… prietene toti credem in asta… mai putin eu… candva o sa realizezi… ca ceea ce citesti este creata de mai multe persoane, de mai multe personalitati individualizate de moment… ceea ce scriu acum… poate fi in acelasi timp metafora/personificare sau antiteza… depinde cum vrei sa o citesti… depinde cum o vede subconstientul tau… al meu e cam tulbure acum… ca probabil ti-as zice cum o vede el… in rest… sper ca o sa se linisteasca si seria asta… ma gandesc la cele 2 axiome centrale pe care ma bazez : “What doesn’t kill me, makes me stronger!” si… evident… “Mai devreme sau mai tarziu, intr-un fel sau altul totul are un sfarsit”… sau se poate oarecum extrapola ideea din Revolution “What has a beginning, has an End!”…
Bafta!

n-am titlu

Omul… cea mai inteligenta… creatura de pe Pamant… desi cunosc contra-exemple de oameni care sunt mai prosti decat un ogar cu educatie medie… sa trecem peste, ca ma apuca ironia din nou, si iar nu iese nimic… lucrul care ma apasa acum este o anume parte a Bibliei… Geneza mai exact… luam toata partea de Creatie[pentru neavizati este prima pagina, nu e chiar mult de citit, pentru cei care sunt certati cu cartile… fara cuvinte… ]… si ne gandim putin la o anume ironie… am fost creati dupa asemanarea cuiva… iar peste… ceva vreme… am inceput noi sa cream… ma refer la comp-uri… ne chinuim din greu sa il facem sa gandeasca de unul singur… dar el saracul nu prea poate… nu prea are cum… [desi… vorba fie intre noi… as fi in stare sa pun pariu ca sunt cateva… corporatii care au reusit sa implementeze niste baza de date de marimea Casei Poporului si sa le faca sa verse toata informatia posibila in procesele de decizie, deci o forma de inteligenta artificiala… a fost creata… zic eu… de fapt nu zic, pun pariu :P], nu vreau sa fac o paralela decisiva, si care poate parea tampita, dar, am mai zis-o la randul nostru, in fiecare zi suntem creatori si destructori… gandeste-te la cate animale ai putea omori prin simpla ta prezenta… gandeste-te la cat de mult haos ai putea crea… respectiv demonstratia ilogica pentru creator/destructor… reboot system… sunteti in procente… sceptici/atei etc… nu prea exista asa ceva… fiecare dintre noi crede in Ceva… depinde cum vrei sa il numesti… Dumnezeu… Budha… Mahomed… Shiva… etc.etc. intrebarea de baza este… de ce nu suntem capabili sa cream si ceva bun… sau sa cream un produs finit gata de “export” sa vedem de ce e in stare… suntem prea frustrati?... nu… dar in modul asta si-a schimbat denumirea facebox in netlog… iar restu’ dintre voi plang… nu e rautate… e mai mult o realitate…

mushmushi Vs Antistar

Azi… fac liniste… e o noua senzatie… mi-am propus sa tac din gura total, sa nu mai fac misto… sa nu mai zic nimic… azi sunt Mutulica… de ce?!... fiindca pot, fiindca imi permit, fiindca iar n-am ce face in primele ore ale diminetii la munca… e o experienta simpatica… interesanta… am vazut eu undeva chestia asta… conform careia : daca unul dintre simturi ti se atrofiaza sau dispare total, celelalte vor incerca sa compenseze absenta lui… ce e cu adevarat tare… e ca nici macar nu vreau sa vorbesc, ma simt bine “la clape”… aud sunetul asta de cand eram mic… desi a devenit un simplu cliseu, tot imi place sa-l aud, parca face parte din mediul meu ambiant… desi cel mai simpatic sunet de taste apasate este acasa la un laptop IBM ThinkPAD… care cred ca era BestPerformance and Maintainance acum… 12 ani… atunci a fost glorios si el… dar acum este bun pentru amintiri… pentru Warcraft 2, pentru Heroes 2 GOLD… sunt jocuri care au insemnat copilaria… au insemnata cu scoruri, campanii, nervi, frustrare, cum dreq face asta atata armata din atat de putini bani?... de ce mortii lui s-a blocat… era ultimul scenariu, de se blocheaza… de ce nu se mai misca unitatea, de ce nu se mai misca harta… AH… am stricat mouse-ul… am stricat 3 mausi cu dune 2… atat de mult mi-a placut jocul ala… dar imi aduc aminte ca era frustrat ca save-urile ocupau enorm de mult spatiu pentru vremea aia… aproximativ 1MB fiecare… cam atat… ajunge… ce a fost a fost… a si trecut chiar… revenind la prezent… ma tot uit pe geam, si ma tot gandesc ca de 2 saptamani tot vreau sa ies in herastrau… si nici pana acum n-am apucat… am fost ieri prin Carol… si e simpatic… dar in herastrau, care e la o aruncatura de bat de locul meu de munca… ei bine nu m-am apropiat… nu inca… am cunoscut ieri un OM… daaaa… serios… OM… o sa se simta cu musca pe caciula cand o sa citeasca, asa ca nu te deranja tu sa te simti… a fost o chestie de genul… Mda… Nu esti singurul dobitoc cu principiile aceste, nu esti singurul, adica e un fel de ce mm te credeai tu asa de unicat… stai linistit ca sunt oameni si mai si decat tine in toate domeniile in care tu crezi ca excelezi… chiar si acolo unde nu excelezi sunt oameni mai… “dotati” ca tine… spre exemplu… uita-te-n jur…
Da, mai termina domne cu ironia asta…
Poate ca nu vreau… poate nu e ironie… Te simti cu musca pe caciula sau ce??
Eu ti-am zis ca nu o sa mai citesc prostii din astea in viata mea…
Pai si de ce tot citesti… te-am obligat eu… tu esti ala care isi baga nasul aiurea… si se baga in seama… nu te obliga nimeni…
Parca ziceai ca taci…
Pai ma vezi vorbind?
Atunci taci din taste… taci intr-un fel… taci odata…
Nu stiu care e mai prost… eu ca scriu prostii, sau tu ca le citesti…
Tu, ca le scrii… se poate spune ca tentezi…
Fireste ca tentez… oameni prosti ca tine… care n-au ce sa faca… si o ard aiurea la inscrisuri din astea… fiecare nebun crede in el… eu de ce n-as face-o…
Devii stresant…
CAT de stresant?? De ce te mai obosesti? Frustrarea?? Nu intelegi nimic, si totusi ai vrea? Cauta un om normal, ca aia de au facut ei dictionarele enciclopedice… mai studiaza si poate vei intelege… poate…

kill focus

Da’… cat?!??... CAT???... de plictisit poti fi daca ai ajuns sa citesti asta… e alt joc… oare…
Pai da’ atunci de ce mai scrii… nu e frumos sa-ti bati joc de lume…
Idiotule… de fapt nu intelegi nimic… o iei aiurea pe camp si te tot plimbi asa…
Fara rost…
Oare…
Poate rost este… dar nu-l vezi tu… simplu fapt ca nu inteleg ceea ce Tu vrei sa exprimi nu te face superior, nu te face inteligent, invingator…
Ti-am zis ca o iei pe camp… nu e vorba de invingator aici… e vorba despre faptul ca mai inteligent ca tine sunt…
Zau?!?... sa mori tu ca ai descoperit un aparat care masoara… inteligenta… sau nu neaparat inteligenta… poate desteptaciunea…
Esti prost… ai dat in boala copiilor fara haz…
Stii… prefer prost ca mine decat destept ca tine… daca stau sa o iau cum ai zis tu la inceput… fiecare cu punctul sau de vedere… nu inteleg de ce te cramponezi in a face un tertz sa te inteleaga… geniile sunt neintelese… nu???
N-a zis nimeni ca sunt geniu… cu atat mai putin eu… iar cramponarea vine din faptul ca vreau ca tu sa intelegi ceva… sa pleci cu ceva de aici…
Dar cine a zis ca voi pleca… sunt curios la final cine pe cine innebuneste…
De ce nu vrei sa pleci… esti plictisit… de plictiseala mea… du-te dreq de aici si fa ceva util…
Ce te-a mai apucat acum… om frustrat ce esti… nici macar om nu esti… esti semi-om… crezi ca dc tu esti plictisit frustrarile si plictiseala ta… revin tuturor din jurul tau?... gresesti… e doar o alta demonstratie a ta, de limitare… si de delimitare
Ce stii tu despre limitare… ce stii tu despre incapacitatea psihica?... ce stii tu despre blocaje… vorbesti aiurea, fara rost, cum am mai zis…
Si atunci de ce continui sa ma asculti?...
Cine a zis ca te ascult?... poate doar te tolerez… mai stii…
Mda… e posibil si asta… dar mentalitatea asta de show-off de clasa a Vea… ma lasa indiferent si rece…
Pe tine?... Da.. pe mine sau pe tine… sau poate pe amandoi

the trick... the game... oare...

E bizar… oarecum… pentru mine, lumea ma considera un mare dark… dar in realitate… nu prea stiu ce sa zic despre mine, intr-adevar am o perioada sumbra… intr-adevar nu sunt impacat cu ce este in jur acum… dar… faptul ca las o veche pasiune sa iasa la iveala… si evenimentele negative odata cu ea… nu ma impinge direct in partea neagra a lucrurilor… as scrie despre cum sunt eu, si despre imaginea reala a mea… dar… nu stiu cum… e bine… nu stiu cum fac… cum reusesc… mi-a placut chimia, dar asta ma depaseste total… sunt pe dinafara subiectului… de cand ma stiu am scris dark… poate tocmai din cauza asta scriu asa si acum… dar se gandeste vreunul dintre toti care ati citit blog-urile ca poate este doar o fictiune… o fictiune apropiata de realitatea de zi cu zi… imi place sa ma joc cucu vinetele , imi place sa existe o stare de incertitudine, psihicul meu creeaza dezechilibrul in momentul in care scriu… nimic mai mult… sunt in goana dupa aur… sunt in goana dupa putere… psihica… niciodata nu am cautat decat ceea ce este cel mai bun… cam de fiecare data am pierdut… dar lectia a fost invatata de fiecare data… aproape de fiecare data am invatat ceva… zic eu… deci… mai gandeste-te dc este o fictiune sau daca sunt eu, sau daca scrie un alt eu aici… ipocrizie… poate… as zice ca nu e, dar nu conteaza ce scriu, conteaza ce intelegi tu… de ce???... cum???... asta nu e problema mea… nici a ta… e un joc de cuvinte, care varsate in psihicul tau creeaza senzatii, sentimente, frustrare, sila… depinde… singura chestie reala de aici… este o fictiune, iar restul sunt jocuri… cine stie sa citeasca printre randuri… poate simti ce este in spate, totul tine de felul in care poti iesi din tine pentru a face o introspectie… vedem viata printre randuri… adaugam randuri sau le stergem… dar realitatea este individuala, nimeni nu poate crea un “standard de realitate“… fiecare este dotat cu propriul aparat de creat realitate… in fiecare zi suntem creatori,destructori si unii dintre noi sunt si oameni… tu ai incercat vreodata sa scrii?... e simplu… inchide tot ce este in jur, izoleaza realitatea inconjuratoare, si lasa-ti mainile sa alerge pe taste… sau literele pe foaie daca nu scrii pe comp, incearca… si vezi ce iese… poate ne jucam impreuna…

faceless

De ce oare… uneori ne vine sa ne ducem la dreq, sa nu ne mai vada nimeni cum suntem frustrati si crispati de viata, cum problemele ne transforma in monstri de tristete, in himere… ma uit la mine… in weekend m-am linistit pentru ca azi sa o iau de la capat, iar m-am luat la pumni cu viata, si, asa cum am mai zis si cu alte ocazii… ea a castigat, m-a doborat din nou la pamant, parca e o hidra… rezolv o problema, si apar 2 in locul ei… simt ca nu mai pot… sunt terminat… cand ma uit la fata mea… as putea zice… ce faci straine, de ce esti asa de trist, ce te mahneste… ce te face sa fii asa de abatut… ce?...CE.. ZI MAH IN MM CE???... mda… sunt o imagine trista a fostului eu… o imagine care nu se mai alimenteaza din nimic… traiesc doar ca sa-mi rezolv problemele… traiesc intr-o inertie totala… nimic frumos nu mai are timp sa se intample… toata ziua alerg… ca un descreierat… as putea spune ca il inteleg pe Forest Gump… el macar a reusit sa alerge 3 ani de zile… ma gandesc ca ziua asta de abia a inceput… mai e destul timp si pentru mai rau… nu stiu de ce acum trebuie sa fiu asa de down… am uitat cum este sa zambesti de la un fulg… ma simt ca si cand as fi aievea in Ice Crown Glacier… de fiecare data cand incolteste din nou speranta de o gura de aer, este unu deasupra cu o vasla si imi mai da cate una ca sa ma innec inapoi… sunt constient ca sunt in “teste”, asa am fost de fiecare data cand am mai urcat o treapta… de fiecare data a fost greu… si acum imi este greu… imi vine sa ma tarasc in 4 labe prin sarma ghimpata electrificate cu cioburi si sare pe jos… intreaga mea chimie cerseste o pauza… de unde pauza… viata te educa omule… ridica-te peste toate si… va fi bine, TIE iti va fi mai bine… trebuie sa crezi… in ce dracu sa mai crezi atunci cand stii ca esti terminat… eu n-am gasit raspunsul, dar o chestie tot e ciudata… desi sunt jos… si incerc sa-mi ling ranile… sunt pregatit pentru o noua portie, uneori in masochismul propriu parca mai vreau o portie… iar cand de abia imi vine pofta… sirul se termina… vreau sa ma lupt cu ele, si in acelasi timp sa le scot din mine… parca as fi posedat, dar intotdeauna mi-a placut sa ma lupt cu sirul de lovituri… e ca si cand ai invata sa iei bataie… deja am luat destula… si sunt satul… dar cred ca trebuie sa mai dureze vreo luna 2… ca sa inteleg in clar mesajul… “but this uncertain tale… is taking me OVER”… eh… prostii in capul unui om de 22 de ani care nu este inca pregatit sa accepte faptul ca e obisnuit sa vada jumatatea goala a paharului... dar… sa iti dau un repet… dc o jumatate este deja plina… STII ca este plina, mai rar o golesti singur, sau daca esti inca mai masochist ca mine; revenind… daca stiu ca jumatatea cealalta este plina, mi se pare normal sa ma jeneze cea goala… mi se pare chiar firesc sa fie asa… poate tie nu… dar nici nu ma intereseaza… aici nu e vorba de tine, nu-ti place Alt+F4 si ai scapat… dar intr-o zi cand ai sa simti ca vrei sa te sui pe pereti desi nu esti Spiderman… poate imi dai un mail sa-mi zici daca sunt idiot, sau dc am dreptate… “so don’t you stop, being an drown man, just take a little look… from our side… of pain…”

metode de comunicare

M-am gandit mult daca voi posta chestia care urmeaza… dar am luat o decizie… deci :
Subiectul apparent.. ar fi forme de limbaj… moderne… adica… net… pooop…. Smiley-uri la greu… onomatopee de clasa a 3-ea… reactii de oameni cretini… cu IQ sub zero[si nu ma refer la jucatorul din Mortal Kombat, sub zero… inseamna mai putin de 0 grade C… adica… are minus in fata]; cea mai interesanta forma… mi se pare noul tip de photo-body-language… adica hai sa ma dau cu muschii pe net pe de o parte, iar pe cealalta parte… : Vreau un comment, am poze noi [cu tate, cururi, chilotei scosi la plimbare, poze in pozitii care ar face un star porno de mana a doua sa isi doreasca mai mult talent, etc.]
, tot stau de ceva vreme pe aici si ma tot minunez… cati dintre voi fac déjà modeling pe net… cati dintre voi va aratati corpurile pe net, in fine, probabil asta vine dintr-o lipsa acuta de altceva… daca in cap n-ai nimic… macar arata-ti capul… poate il vede cineva… la urma urmei… dc esti prost… se zice : “totusi are cap frumos”, deci hai sa agatam lume pe net, sa ne facem prieteni, cat mai multi… sunt unii cu 400+ de prieteni… va pun o intrebare... pe cati dintre ei ii cunoasteti… si mai ales… CATI dintre ei va sunt prieteni… sau mai stiti ce inseamna a fi prieten pentru cineva… e un concept dificil de explicat aici, cine stie… cunoaste… deci nu ma voi obosi cu asta… va vad in fiecare zi cu thread-uri de 2 lei… si aveti 20+ ani, am vazut o pustoaica de 14 ani care s-a tras in niste poze… de cred ca ar face pe oricine sa i se faca sila, este… hidoasa… ma gandesc ca in vreo 17-18 ani… poate voi avea un copil de varsta ei, oare tot asa o sa faca… poate… dar nu cred… ma gandesc si la psihologia inversa, ma gandesc ca poate sunt eu mult prea depasit de generatia in care sunt sau poate mai bine zis de degeneratia in care traiesc, m-am intalnit cu… o cunostinta in metrou si citeam… si uite cum am pierdut 10% din rating in fata lui : Ce MAH, tu CITESTI?... esti prost sau ce ai… te-ai stricat!!! Sunt total ratacit in propria viata… fiindca imi doresc o relatie stabila, imi doresc sa imi fac o familie, DA la 22 de ani… sunt tampit… stiu si o recunosc…
Revenind la subiectul initial… cati dintre voi mai stiu o forma de comunicare… bazata pe suita de simturi pe care o avem si ar trebui sa o folosim, cati dintre voi stiu sa miroasa un tei proaspat inflorit, cati dintre voi se pot uita la o floare… si simta fiorul pe care ti-l da minunatia naturii… prea putini… si ma opresc aici fiindca lista de forme de comunicare in aceste moduri “depasite” nu are ca scop final f%^%^%l… ci a face pe cineva de langa tine sa se simta altfel, asa cum n-a mai simtit pana acum… CATI… puteti simti asta…!!?!

mush mushi

[mysterons]… inside u’re pretending… poate chiar asa e… nici un conflict major nu ma mai bantuie, doar ascult singura chestier perfecta pe care o stiu… live@Roseland... e divin, e ca si atunci cand m-am intalnit cu ea… e exact la fel, numai ca acum ii pot da Repeat cand vreau… Flawless… Divine… [!]… cum poate cineva sa te distruga in asa fel incat sa iti simti fiecare atom… pentru ca apoi sa te asambleze ca si cand nimic nu s-ar fi petrecut fizic… doar chimic… ceva s-a schimbat in tine… si o vei simti de cate ori repeti istoria.. poate doar la intensitati mai temperate… cum reusesc unii sa-ti alimenteze sufletul [half day closing] cu hrana… oare cum este posibil ca un simplu sunet sa te faca sa vibrezi din toate coardele… cu toata forta, cu toata ura… cu tot ce esti capabil sa simti in acel moment… e un mare trip, il numesc asa fiindca este exact ca manifestarea drogului… EXACT!... sunt la fel pentru mine, nu fac nici o diferenta… imi plac amandoua, cred ca intr-un anume fel eu voi fi [over]… un drogat, cu una dintre… placerile astea… incarcam sa-mi aduc aminte de un alt moment in care sa mi se fi facut pielea ca de gain ape mine, evident dintr-o alta cauza… si nu prea imi aduc aminte… in fine… moment frumoase au fost destule, dar divine… inca le pot numara pe degetele de la o mana… dar macar… le POT numara…imi aduc aminte de ele… si imi aduc aminte ca as fi vrut sa s[glory box] tea timpul in loc pentru mine, as fi vrut sa stau de vorba cu el… as fi vrut sa discutam impreuna despre ceea ce… se petrecea, chiar si acum as sta cu el de vorba… ma simt inundat de o caldura stranie… in centru… restul e gheata… dar nici nu-l simt… core-ul e… fericit… it’s time to move over…fiecare drogat se bucura de ceea ce are… asa si eu…[sour times]… poate asta ar fi explicatia pentru resturi… poate chiar si pentru lipsuri… ‘cause nobody loves me… it’s true… unlike you…. Do… poate… sincer, sunt in cea mai mare transa… e “overdsose”direct… si e ciudat ca aici ma simt eu… si sunt mandru, ma uit in spate… nimic din toate care au fost n-au reusit sa ma faca sa simt… ASTA[roads]… n-am mai plans de cand el a murit… singura care ma mai face sa plang este muzica…
Oh… can’t anybody see…
We’ve got a war to fight in…
We’ve never found our way…
Regardless, … of what they say…
How can it feel… this wrong
From this MOMENT…
How can it feel… this wrong…