constante, de ce, I AM DARKNESS

A fost 1 mai… a venit cu destule surprize… ca stare normala… a venit de fapt cu alte probleme… Seria continua… deja nu cred ca mai are rost sa ma intreb cand se va termina… dau daca se va termina, raman niste variabile care pentru mine, unul, deja nu mai prezinta importanta… ceea ce prezinta importanta este simplu fapt ca mi-am adus aminte de cineva, mi-am adus aminte mai ales de felul in care era… defaptul ca era o persoana foarte foarte dificila… aproape imposibila… si niciodata nu am inteles de ce era asa, niciodata nu am inteles de ce… apoi am stat de vorba… nici ea nu intelegea… dar a incercat sa imi explice… chiar a incercat… nu a reusit… era si este o diferenta de perceptie majora intre noi 2… dar nu conteaza asta… am reusit sa extrag ideea, am reusit sa inteleg… the trick… din punctul ei de vedere… dintr-al meu… nu era nimic mai mult decat o adunatura de aberatii, o colectie de ganduri asezate in ordine, care erau in totala discordanta cu mentalitatea mea… au trebuit sa treaca 2 ani de zile… in fine… aproape 2… ca sa imi dau seama ca si eu sunt la fel… sunt unul dintre ei… au trebuit 2 ani de zile ca sa realizez ca niciodata nu voi gasi raspunsul la nici macar o intrebare “de ce?”, au trebuit 2 ani de zile… ca sa imi dau seama ca felul meu de a fi m-a transformat intr-un om selectiv, frustrat, care nu mai este capabil sa vada la 2 metri in fata lui… m-au transformat in ceea ce am urat timp de toata viata de pana acum… m-au transformat intr-un om care uraste iubirea… paradoxal vorbind… ura este o forma de iubire manifestata in sens invers… dar nu intru in subiectul asta… nu el prezinta importanta… ei bine… o sa zici si tu la randul tau… de ce… o sa te intrebi, poate vei pune si un coment aici… dar iti zic o singura chestie… ai sanse mici sa intelegi ce e in mine… nu ca as fi complex/geniu si alte cacaturi din astea liceenesti… ci din sumplul motiv ca ma cunosc bine, si sunt o persoana extrem de dificila atunci cand vine vorba de metamorfoza psihica… raspunsul la intrebarea asta de ce, este cel mai simplu… iubesc oamenii din jur, aproape toata viata am trait facand ceva pentru ei, am intalnit multi oameni extraordinari… multi… ei bine nu multi… dar… merita cei pe care i-am cunoscut, cu care am interactionat… ceea ce ei nu merita este faptul ca am lasat numai durere in urma… nu a mea… ci a lor… ma simt exact ca psihopatu din Silence of the Lambs, cand experimenta plansul alaturi de victima lui… exact asa ma simt [pana la proba contrarie… as putea fi si psycho… cine stie…], imi parea, inca imi pare rau pentru ei… pentru toti… dar la un moment dat… vine o miscare… vine o chestie… care imi spune ca trebuie sa merg mai departe, in alta parte, si nimeni… absolut nimeni nu a inteles asta… odata cu epicentrul ultimei batalii… pierdute/castigate [depinde de punctul de vedere… in rest totate celelalte sunt simple constante]… am luat o decizie… o decizie… ca alta data… sunt bucuros ca am putut sa o si pun in aplicare… odata… dar a doua oara… nu stiu daca voi mai reusi… as vrea sa pot sta in banca mea… sa nu mai jenez pe nimeni… si sa nu mai fac rau nimanui… as vrea… sa fiu om… dar nu prea ma mai simt om… ma simt… prost…[propriu+figurat]… in mod cinic, rasuna aceeasi intrebare… de ce???!?!?!?!!... in mod ironic… acelasi raspuns : de aia!!!... un milion de intrebari pe secunda… cu acelasi raspuns… jmekera faza… super tare… anti-tare… chiar frumos… chiar incep sa ma intreb cum pot face intr-o zi un om fericit… pentru ca peste… cateva clipe sa-I dau Armagheddon?[vraja din heores, nu intelegi… lasa…]… cum?... ce e in mine… ce mm am???... din nou de ce???, de ce eu?, ce am mai facut fmm sa merit eu asta?... chiar nu vezi ca nu mai pot… ca sunt la capat… ca firul deja e mult prea intins si deformat… nu vezi ca nu… mai e loc de mai mult de atat… in toata seria asta de frustrare… e o mica furtuna, fiecare intrebare creaza un boom la un oarecare nivel… modifica niste constante… iar eu… in fine… eu… hmmm… eu… Eu… nu sunt altceva decat un om care a trait prea mult pana acum, care a vazut prea mult… iar acum… platesc pentru ceea ce am facut… [roata se invarte…] m-am trezit un om batran, frustrat, obosit, m-am trezit mai trist decat ai mei care au 30 de ani de munca in spate… oare ei nu s-au plictisit?!?... ba da… stii de fapt ce aiurea m-am trezit azi… m-am trezit asa… batran… fiindca… sunt suparat… sunt suparat rau… fiindca multe constante s-au destabilizat, au inceput variatii aiurea, au inceput sa forfoteasca in vulcan… acum iese cenusa… scuipa afara ce este mai usor… cand va veni explozia… intregul eu va curge afara… si se va racori… si voi fi om din nou… pana atunci… sunt omul frustrat la care te uiti in metrou… sunt omul frustrat pe care il claxonezi si care nu te baga in seama [te baga altundeva… dar in gand]… sunt omul care vrea sa te calce cand nu traversezi pe unde trebuie, sunt omul pe care il urasti… asa ca… atat iti pot spune : You dare… speak to ME?... si… You’ll REGRET aproaching me