n-am titlu

Omul… cea mai inteligenta… creatura de pe Pamant… desi cunosc contra-exemple de oameni care sunt mai prosti decat un ogar cu educatie medie… sa trecem peste, ca ma apuca ironia din nou, si iar nu iese nimic… lucrul care ma apasa acum este o anume parte a Bibliei… Geneza mai exact… luam toata partea de Creatie[pentru neavizati este prima pagina, nu e chiar mult de citit, pentru cei care sunt certati cu cartile… fara cuvinte… ]… si ne gandim putin la o anume ironie… am fost creati dupa asemanarea cuiva… iar peste… ceva vreme… am inceput noi sa cream… ma refer la comp-uri… ne chinuim din greu sa il facem sa gandeasca de unul singur… dar el saracul nu prea poate… nu prea are cum… [desi… vorba fie intre noi… as fi in stare sa pun pariu ca sunt cateva… corporatii care au reusit sa implementeze niste baza de date de marimea Casei Poporului si sa le faca sa verse toata informatia posibila in procesele de decizie, deci o forma de inteligenta artificiala… a fost creata… zic eu… de fapt nu zic, pun pariu :P], nu vreau sa fac o paralela decisiva, si care poate parea tampita, dar, am mai zis-o la randul nostru, in fiecare zi suntem creatori si destructori… gandeste-te la cate animale ai putea omori prin simpla ta prezenta… gandeste-te la cat de mult haos ai putea crea… respectiv demonstratia ilogica pentru creator/destructor… reboot system… sunteti in procente… sceptici/atei etc… nu prea exista asa ceva… fiecare dintre noi crede in Ceva… depinde cum vrei sa il numesti… Dumnezeu… Budha… Mahomed… Shiva… etc.etc. intrebarea de baza este… de ce nu suntem capabili sa cream si ceva bun… sau sa cream un produs finit gata de “export” sa vedem de ce e in stare… suntem prea frustrati?... nu… dar in modul asta si-a schimbat denumirea facebox in netlog… iar restu’ dintre voi plang… nu e rautate… e mai mult o realitate…

mushmushi Vs Antistar

Azi… fac liniste… e o noua senzatie… mi-am propus sa tac din gura total, sa nu mai fac misto… sa nu mai zic nimic… azi sunt Mutulica… de ce?!... fiindca pot, fiindca imi permit, fiindca iar n-am ce face in primele ore ale diminetii la munca… e o experienta simpatica… interesanta… am vazut eu undeva chestia asta… conform careia : daca unul dintre simturi ti se atrofiaza sau dispare total, celelalte vor incerca sa compenseze absenta lui… ce e cu adevarat tare… e ca nici macar nu vreau sa vorbesc, ma simt bine “la clape”… aud sunetul asta de cand eram mic… desi a devenit un simplu cliseu, tot imi place sa-l aud, parca face parte din mediul meu ambiant… desi cel mai simpatic sunet de taste apasate este acasa la un laptop IBM ThinkPAD… care cred ca era BestPerformance and Maintainance acum… 12 ani… atunci a fost glorios si el… dar acum este bun pentru amintiri… pentru Warcraft 2, pentru Heroes 2 GOLD… sunt jocuri care au insemnat copilaria… au insemnata cu scoruri, campanii, nervi, frustrare, cum dreq face asta atata armata din atat de putini bani?... de ce mortii lui s-a blocat… era ultimul scenariu, de se blocheaza… de ce nu se mai misca unitatea, de ce nu se mai misca harta… AH… am stricat mouse-ul… am stricat 3 mausi cu dune 2… atat de mult mi-a placut jocul ala… dar imi aduc aminte ca era frustrat ca save-urile ocupau enorm de mult spatiu pentru vremea aia… aproximativ 1MB fiecare… cam atat… ajunge… ce a fost a fost… a si trecut chiar… revenind la prezent… ma tot uit pe geam, si ma tot gandesc ca de 2 saptamani tot vreau sa ies in herastrau… si nici pana acum n-am apucat… am fost ieri prin Carol… si e simpatic… dar in herastrau, care e la o aruncatura de bat de locul meu de munca… ei bine nu m-am apropiat… nu inca… am cunoscut ieri un OM… daaaa… serios… OM… o sa se simta cu musca pe caciula cand o sa citeasca, asa ca nu te deranja tu sa te simti… a fost o chestie de genul… Mda… Nu esti singurul dobitoc cu principiile aceste, nu esti singurul, adica e un fel de ce mm te credeai tu asa de unicat… stai linistit ca sunt oameni si mai si decat tine in toate domeniile in care tu crezi ca excelezi… chiar si acolo unde nu excelezi sunt oameni mai… “dotati” ca tine… spre exemplu… uita-te-n jur…
Da, mai termina domne cu ironia asta…
Poate ca nu vreau… poate nu e ironie… Te simti cu musca pe caciula sau ce??
Eu ti-am zis ca nu o sa mai citesc prostii din astea in viata mea…
Pai si de ce tot citesti… te-am obligat eu… tu esti ala care isi baga nasul aiurea… si se baga in seama… nu te obliga nimeni…
Parca ziceai ca taci…
Pai ma vezi vorbind?
Atunci taci din taste… taci intr-un fel… taci odata…
Nu stiu care e mai prost… eu ca scriu prostii, sau tu ca le citesti…
Tu, ca le scrii… se poate spune ca tentezi…
Fireste ca tentez… oameni prosti ca tine… care n-au ce sa faca… si o ard aiurea la inscrisuri din astea… fiecare nebun crede in el… eu de ce n-as face-o…
Devii stresant…
CAT de stresant?? De ce te mai obosesti? Frustrarea?? Nu intelegi nimic, si totusi ai vrea? Cauta un om normal, ca aia de au facut ei dictionarele enciclopedice… mai studiaza si poate vei intelege… poate…

kill focus

Da’… cat?!??... CAT???... de plictisit poti fi daca ai ajuns sa citesti asta… e alt joc… oare…
Pai da’ atunci de ce mai scrii… nu e frumos sa-ti bati joc de lume…
Idiotule… de fapt nu intelegi nimic… o iei aiurea pe camp si te tot plimbi asa…
Fara rost…
Oare…
Poate rost este… dar nu-l vezi tu… simplu fapt ca nu inteleg ceea ce Tu vrei sa exprimi nu te face superior, nu te face inteligent, invingator…
Ti-am zis ca o iei pe camp… nu e vorba de invingator aici… e vorba despre faptul ca mai inteligent ca tine sunt…
Zau?!?... sa mori tu ca ai descoperit un aparat care masoara… inteligenta… sau nu neaparat inteligenta… poate desteptaciunea…
Esti prost… ai dat in boala copiilor fara haz…
Stii… prefer prost ca mine decat destept ca tine… daca stau sa o iau cum ai zis tu la inceput… fiecare cu punctul sau de vedere… nu inteleg de ce te cramponezi in a face un tertz sa te inteleaga… geniile sunt neintelese… nu???
N-a zis nimeni ca sunt geniu… cu atat mai putin eu… iar cramponarea vine din faptul ca vreau ca tu sa intelegi ceva… sa pleci cu ceva de aici…
Dar cine a zis ca voi pleca… sunt curios la final cine pe cine innebuneste…
De ce nu vrei sa pleci… esti plictisit… de plictiseala mea… du-te dreq de aici si fa ceva util…
Ce te-a mai apucat acum… om frustrat ce esti… nici macar om nu esti… esti semi-om… crezi ca dc tu esti plictisit frustrarile si plictiseala ta… revin tuturor din jurul tau?... gresesti… e doar o alta demonstratie a ta, de limitare… si de delimitare
Ce stii tu despre limitare… ce stii tu despre incapacitatea psihica?... ce stii tu despre blocaje… vorbesti aiurea, fara rost, cum am mai zis…
Si atunci de ce continui sa ma asculti?...
Cine a zis ca te ascult?... poate doar te tolerez… mai stii…
Mda… e posibil si asta… dar mentalitatea asta de show-off de clasa a Vea… ma lasa indiferent si rece…
Pe tine?... Da.. pe mine sau pe tine… sau poate pe amandoi

the trick... the game... oare...

E bizar… oarecum… pentru mine, lumea ma considera un mare dark… dar in realitate… nu prea stiu ce sa zic despre mine, intr-adevar am o perioada sumbra… intr-adevar nu sunt impacat cu ce este in jur acum… dar… faptul ca las o veche pasiune sa iasa la iveala… si evenimentele negative odata cu ea… nu ma impinge direct in partea neagra a lucrurilor… as scrie despre cum sunt eu, si despre imaginea reala a mea… dar… nu stiu cum… e bine… nu stiu cum fac… cum reusesc… mi-a placut chimia, dar asta ma depaseste total… sunt pe dinafara subiectului… de cand ma stiu am scris dark… poate tocmai din cauza asta scriu asa si acum… dar se gandeste vreunul dintre toti care ati citit blog-urile ca poate este doar o fictiune… o fictiune apropiata de realitatea de zi cu zi… imi place sa ma joc cucu vinetele , imi place sa existe o stare de incertitudine, psihicul meu creeaza dezechilibrul in momentul in care scriu… nimic mai mult… sunt in goana dupa aur… sunt in goana dupa putere… psihica… niciodata nu am cautat decat ceea ce este cel mai bun… cam de fiecare data am pierdut… dar lectia a fost invatata de fiecare data… aproape de fiecare data am invatat ceva… zic eu… deci… mai gandeste-te dc este o fictiune sau daca sunt eu, sau daca scrie un alt eu aici… ipocrizie… poate… as zice ca nu e, dar nu conteaza ce scriu, conteaza ce intelegi tu… de ce???... cum???... asta nu e problema mea… nici a ta… e un joc de cuvinte, care varsate in psihicul tau creeaza senzatii, sentimente, frustrare, sila… depinde… singura chestie reala de aici… este o fictiune, iar restul sunt jocuri… cine stie sa citeasca printre randuri… poate simti ce este in spate, totul tine de felul in care poti iesi din tine pentru a face o introspectie… vedem viata printre randuri… adaugam randuri sau le stergem… dar realitatea este individuala, nimeni nu poate crea un “standard de realitate“… fiecare este dotat cu propriul aparat de creat realitate… in fiecare zi suntem creatori,destructori si unii dintre noi sunt si oameni… tu ai incercat vreodata sa scrii?... e simplu… inchide tot ce este in jur, izoleaza realitatea inconjuratoare, si lasa-ti mainile sa alerge pe taste… sau literele pe foaie daca nu scrii pe comp, incearca… si vezi ce iese… poate ne jucam impreuna…

faceless

De ce oare… uneori ne vine sa ne ducem la dreq, sa nu ne mai vada nimeni cum suntem frustrati si crispati de viata, cum problemele ne transforma in monstri de tristete, in himere… ma uit la mine… in weekend m-am linistit pentru ca azi sa o iau de la capat, iar m-am luat la pumni cu viata, si, asa cum am mai zis si cu alte ocazii… ea a castigat, m-a doborat din nou la pamant, parca e o hidra… rezolv o problema, si apar 2 in locul ei… simt ca nu mai pot… sunt terminat… cand ma uit la fata mea… as putea zice… ce faci straine, de ce esti asa de trist, ce te mahneste… ce te face sa fii asa de abatut… ce?...CE.. ZI MAH IN MM CE???... mda… sunt o imagine trista a fostului eu… o imagine care nu se mai alimenteaza din nimic… traiesc doar ca sa-mi rezolv problemele… traiesc intr-o inertie totala… nimic frumos nu mai are timp sa se intample… toata ziua alerg… ca un descreierat… as putea spune ca il inteleg pe Forest Gump… el macar a reusit sa alerge 3 ani de zile… ma gandesc ca ziua asta de abia a inceput… mai e destul timp si pentru mai rau… nu stiu de ce acum trebuie sa fiu asa de down… am uitat cum este sa zambesti de la un fulg… ma simt ca si cand as fi aievea in Ice Crown Glacier… de fiecare data cand incolteste din nou speranta de o gura de aer, este unu deasupra cu o vasla si imi mai da cate una ca sa ma innec inapoi… sunt constient ca sunt in “teste”, asa am fost de fiecare data cand am mai urcat o treapta… de fiecare data a fost greu… si acum imi este greu… imi vine sa ma tarasc in 4 labe prin sarma ghimpata electrificate cu cioburi si sare pe jos… intreaga mea chimie cerseste o pauza… de unde pauza… viata te educa omule… ridica-te peste toate si… va fi bine, TIE iti va fi mai bine… trebuie sa crezi… in ce dracu sa mai crezi atunci cand stii ca esti terminat… eu n-am gasit raspunsul, dar o chestie tot e ciudata… desi sunt jos… si incerc sa-mi ling ranile… sunt pregatit pentru o noua portie, uneori in masochismul propriu parca mai vreau o portie… iar cand de abia imi vine pofta… sirul se termina… vreau sa ma lupt cu ele, si in acelasi timp sa le scot din mine… parca as fi posedat, dar intotdeauna mi-a placut sa ma lupt cu sirul de lovituri… e ca si cand ai invata sa iei bataie… deja am luat destula… si sunt satul… dar cred ca trebuie sa mai dureze vreo luna 2… ca sa inteleg in clar mesajul… “but this uncertain tale… is taking me OVER”… eh… prostii in capul unui om de 22 de ani care nu este inca pregatit sa accepte faptul ca e obisnuit sa vada jumatatea goala a paharului... dar… sa iti dau un repet… dc o jumatate este deja plina… STII ca este plina, mai rar o golesti singur, sau daca esti inca mai masochist ca mine; revenind… daca stiu ca jumatatea cealalta este plina, mi se pare normal sa ma jeneze cea goala… mi se pare chiar firesc sa fie asa… poate tie nu… dar nici nu ma intereseaza… aici nu e vorba de tine, nu-ti place Alt+F4 si ai scapat… dar intr-o zi cand ai sa simti ca vrei sa te sui pe pereti desi nu esti Spiderman… poate imi dai un mail sa-mi zici daca sunt idiot, sau dc am dreptate… “so don’t you stop, being an drown man, just take a little look… from our side… of pain…”

metode de comunicare

M-am gandit mult daca voi posta chestia care urmeaza… dar am luat o decizie… deci :
Subiectul apparent.. ar fi forme de limbaj… moderne… adica… net… pooop…. Smiley-uri la greu… onomatopee de clasa a 3-ea… reactii de oameni cretini… cu IQ sub zero[si nu ma refer la jucatorul din Mortal Kombat, sub zero… inseamna mai putin de 0 grade C… adica… are minus in fata]; cea mai interesanta forma… mi se pare noul tip de photo-body-language… adica hai sa ma dau cu muschii pe net pe de o parte, iar pe cealalta parte… : Vreau un comment, am poze noi [cu tate, cururi, chilotei scosi la plimbare, poze in pozitii care ar face un star porno de mana a doua sa isi doreasca mai mult talent, etc.]
, tot stau de ceva vreme pe aici si ma tot minunez… cati dintre voi fac déjà modeling pe net… cati dintre voi va aratati corpurile pe net, in fine, probabil asta vine dintr-o lipsa acuta de altceva… daca in cap n-ai nimic… macar arata-ti capul… poate il vede cineva… la urma urmei… dc esti prost… se zice : “totusi are cap frumos”, deci hai sa agatam lume pe net, sa ne facem prieteni, cat mai multi… sunt unii cu 400+ de prieteni… va pun o intrebare... pe cati dintre ei ii cunoasteti… si mai ales… CATI dintre ei va sunt prieteni… sau mai stiti ce inseamna a fi prieten pentru cineva… e un concept dificil de explicat aici, cine stie… cunoaste… deci nu ma voi obosi cu asta… va vad in fiecare zi cu thread-uri de 2 lei… si aveti 20+ ani, am vazut o pustoaica de 14 ani care s-a tras in niste poze… de cred ca ar face pe oricine sa i se faca sila, este… hidoasa… ma gandesc ca in vreo 17-18 ani… poate voi avea un copil de varsta ei, oare tot asa o sa faca… poate… dar nu cred… ma gandesc si la psihologia inversa, ma gandesc ca poate sunt eu mult prea depasit de generatia in care sunt sau poate mai bine zis de degeneratia in care traiesc, m-am intalnit cu… o cunostinta in metrou si citeam… si uite cum am pierdut 10% din rating in fata lui : Ce MAH, tu CITESTI?... esti prost sau ce ai… te-ai stricat!!! Sunt total ratacit in propria viata… fiindca imi doresc o relatie stabila, imi doresc sa imi fac o familie, DA la 22 de ani… sunt tampit… stiu si o recunosc…
Revenind la subiectul initial… cati dintre voi mai stiu o forma de comunicare… bazata pe suita de simturi pe care o avem si ar trebui sa o folosim, cati dintre voi stiu sa miroasa un tei proaspat inflorit, cati dintre voi se pot uita la o floare… si simta fiorul pe care ti-l da minunatia naturii… prea putini… si ma opresc aici fiindca lista de forme de comunicare in aceste moduri “depasite” nu are ca scop final f%^%^%l… ci a face pe cineva de langa tine sa se simta altfel, asa cum n-a mai simtit pana acum… CATI… puteti simti asta…!!?!

mush mushi

[mysterons]… inside u’re pretending… poate chiar asa e… nici un conflict major nu ma mai bantuie, doar ascult singura chestier perfecta pe care o stiu… live@Roseland... e divin, e ca si atunci cand m-am intalnit cu ea… e exact la fel, numai ca acum ii pot da Repeat cand vreau… Flawless… Divine… [!]… cum poate cineva sa te distruga in asa fel incat sa iti simti fiecare atom… pentru ca apoi sa te asambleze ca si cand nimic nu s-ar fi petrecut fizic… doar chimic… ceva s-a schimbat in tine… si o vei simti de cate ori repeti istoria.. poate doar la intensitati mai temperate… cum reusesc unii sa-ti alimenteze sufletul [half day closing] cu hrana… oare cum este posibil ca un simplu sunet sa te faca sa vibrezi din toate coardele… cu toata forta, cu toata ura… cu tot ce esti capabil sa simti in acel moment… e un mare trip, il numesc asa fiindca este exact ca manifestarea drogului… EXACT!... sunt la fel pentru mine, nu fac nici o diferenta… imi plac amandoua, cred ca intr-un anume fel eu voi fi [over]… un drogat, cu una dintre… placerile astea… incarcam sa-mi aduc aminte de un alt moment in care sa mi se fi facut pielea ca de gain ape mine, evident dintr-o alta cauza… si nu prea imi aduc aminte… in fine… moment frumoase au fost destule, dar divine… inca le pot numara pe degetele de la o mana… dar macar… le POT numara…imi aduc aminte de ele… si imi aduc aminte ca as fi vrut sa s[glory box] tea timpul in loc pentru mine, as fi vrut sa stau de vorba cu el… as fi vrut sa discutam impreuna despre ceea ce… se petrecea, chiar si acum as sta cu el de vorba… ma simt inundat de o caldura stranie… in centru… restul e gheata… dar nici nu-l simt… core-ul e… fericit… it’s time to move over…fiecare drogat se bucura de ceea ce are… asa si eu…[sour times]… poate asta ar fi explicatia pentru resturi… poate chiar si pentru lipsuri… ‘cause nobody loves me… it’s true… unlike you…. Do… poate… sincer, sunt in cea mai mare transa… e “overdsose”direct… si e ciudat ca aici ma simt eu… si sunt mandru, ma uit in spate… nimic din toate care au fost n-au reusit sa ma faca sa simt… ASTA[roads]… n-am mai plans de cand el a murit… singura care ma mai face sa plang este muzica…
Oh… can’t anybody see…
We’ve got a war to fight in…
We’ve never found our way…
Regardless, … of what they say…
How can it feel… this wrong
From this MOMENT…
How can it feel… this wrong…

lullaby VS butterfly... caught

stii sabine..
nu o sa ma intorc in trecut pentru a-mi aduce aminte de rele... acum comemorez momentele tari... chestiile mici care desi... aveau o mica, minora intensitate... au insemnat o gramada... au insemnat ca de cate ori ascult melodia asta... imi aduc aminte de Romsoft... si de locul unde lucram, imi aduc aminte de 2 prieteni...
ma tot analizez de ceva vreme... si realizez ca am obosit putin, propriile himere... ma doboara incet-incet... fiindca acum sunt un prost manager... sunt ca un fals-fachir... numai ca eu calc in picioarele goale pe cioburi... si fiecare taietura... fiecare ciob... fiecare frantura... e o alta ruptura in prezent... primesc numai flash-uri... tripuri... va privesc pe toti... de sus... ati ramas in spate, ati renuntat... oare de ce??... oare de ce acum cand sunt pe cale sa renunt si eu, STIU ca lupta e singura alternativa inteligenta... singura tactica... este lupta... lupta... ridica-te... asa ca sunt pregatit sa o iau de la capat... inca un ciob se infinge... o dara haina de sange, se scurge usor, caldura ei... aproape ca ma face sa-i simt gustul sarat de metal... totul... ia efectul trip... o vioara tipa la mine pe fundal... si sunt in desert din nou... e ciudat ca nisipul este gri... faptul ca cerul este negru... e normal... darken skin... freak me... gladius.. open lips.. keep smilling for me... altcineva vorbeste despre mine... e ciudat... e ca un mare STUN melodia asta... i can't take... tranquilisse... mama lives... under your feet...
ma doare capul de cat de sarit sunt de pe fix... de abia acum imi dau seama ca sunt dus cu capu'... in nori :P... e ciudat cum timpul... vindeca ura... pacat ca nu s-a inventat un timp care sa vindece iubirea... chiar asa... ce ar fi dc cineva ar inventa o pastila pentru vindecarea... iubirii... am fi toti niste maimute... unele chele... dar mai mult cred ca as rade de o maimuta blonda... de fapt stiu o pastila... care vindeca orice... dar niemni nu prea e pregatit sa accepte pretul...
firea umana este perfect desenata... in asa fel incat... niciodata sa nu aluneci prea tare... intotdeauna exista posibilitatea de redresare... dar sa observam un lucru [special cases : take a look around the world, see such bad things happen...] societatea a decazut odata cu posibilitatea de a alege... multi se pierd pe drum... multi nu sunt in stare.. dar de ce nu ii lasam in spate asa cum a facut propria mama intr-o... povestire simpatica de prin clasa a V-ea... NU... putem sacrifica intotdeauna altceva... pe altcineva... dar... undeva... intr-o incapere tenebroasa cineva a zis... nu-i mai putem controla... se inmultesc prea mult... unii trebuie sa ramana pe drum... si asa m-am nascut si eu... mah... tu ai idee cum e sa-ti zica propria mama... asa la o discutie total prietenoasa si sensibila, fara certuri si altele.. CA NU TE-A VRUT PE TINE... ci doar pe fractu... marpha... partea cea mai amuzanta... este ca tu nu vei sti niciodata dc e fictiune sau nu...
oricum in alte 10 minute iti vei da seama ca ai citit 1000 de cuvinte fara sens, fiindca nu ai ramas cu nimic de aici...

viata...

imi aduc aminte ca azi... m-am bucurat pentru un cacat, probabil tot pentru un cacat ma si intristez... nu are rost sa-ti explic tie, ca nu e nimic de inteles... e vorba pur si simplu de cum sunt eu... [prost in genere probabil], dar, de la un moment dat, toata lumea are impresia ca sunt din piatra... toata lumea ma considera un mare zid... pe care-l putem scuipa tot timpul, de care ne putem bate joc... putem face ce vrem pe el... nu conteaza... rezista... e din piatra.. am curaj sa o zic din toata inima... imi pare rau ca m-am nascut aici... din 2 cacati... iese un inginer [era un banc...], mi-as dori uneori... sa resetez totul... sa o iau de la zero... in alta parte, unde sa fiu un strain obisnuit si atat... un om invizibil, cu nimic special, fara ceva... fara tot... uneori mi-e sila de propria persoana... careia ii pasa... careia sacrificiul pentru cei din jur este ceva normal,natural, pe care trebuie sa il faca... mai bine ma nasteam prost... ironia... este ca m-am nascut prost... dar m-am educat eu pe drum... ca sa fiu acum... ceea ce sunt... chiar asa... ce sunt...?
pai pt tine... sunt un sir de semne... pentru mine... imaginea deformata... a realitatii... pentru ceilalti care ma stiu... sunt un zid... ma intreb dc de culoare gri.... dar in fine, un zid... si atat... incep sa imi aduc aminte... de perioadele cu adevarat negre... cand era/eram rau... e bizar... am aproape aceleasi sentimente ca atunci... doar ca sunt mult mai mult magnificate... uneori... sau alteori... sau deseori... sau tot timpul.... sau nu chiar tot timpul... sau in timpul liber.... sau in alte... timpuri... ma tot gandesc pentru ce cacat m-am nascut... ca sa-si bata astia joc de mine?... da' chiar incep sa imi pun destul de serios intrebarea asta... de ce??... si hai sa trecem impreuna de stadiul religios... cu pacatele inaintasilor... ca asta ma lasa chiar rece... deci ma simt ca aia din 300... o chestie... o frantura... o ceva... care nu ne convine... rezulta nervi... da mai suge-o in mm ca sunt si eu om, si am si eu limitele mele... nu e vina mea... ca ai un handicapat pe cap... nu l-am vrut eu, si nici pe mine nu m-am vrut, si partea cu adevarat interesanta... este ca nici tu pe mine nu m-ai vrut... atunci... oarecum... niste evenimente... isi fac usor loc... apare o linie rosie... care delimiteaza spatiile foarte bine... in tot ce a fost... de fapt... eu am fost mijlocul... ca o unealta... probabil ca sunt in continuare... si probabil ca voi mai fi... intrucat acum ma simt bine cu mine... la ora asta... ma simt impacat... desi ea... mda... poate nu impacat total... dar in mare parte...
inca sunt haotic... nu pot face rapid revenirea... mai trebuie... lucrat.. trebuie sa-mi intru din nou in forma...
mai poti?...
poate... sper...
nu te uiti la tine in ce hal esti?...
ba da, sunt constient...
tocmai de aia nu faci nimic... ca simti nevoia aia masochista de a-ti face rau, si de a suferi pentru ce ai facut... esti patetic si mi-e sila de tine...
sau de mine... poate ca ai dreptate...
nu poate... poate exista la tine, in realitate poate... este doar o scuza pentru cei slabi ca tine... o scuza de cuvant care exprima ca ACUM nu esti in stare...
da... nu mai sunt... da' nici nu vreau... prefer propria mizerie decat pe a altora...
PUNCT

i know i can't resist...

I know I can't resist
I never wanna fall asleep
I'll only wanna dive in deep
And I've tried and I've tried and tried to walk away
I am scared of what I missed
But don't you know it tastes so sweet
I'll only want to dive in deep
And I've tried and I've tried and tried to walk away
I know I can't resist

e ciudat cum devenim din ce in ce mai inumani... e ciudat cum esti cel mai fericit pentru un cacat pe care il cauti de o viata... nu conteaza ce inseamna acel cacat...
in cazul de fata a fost vorba de versurile de mai sus... le simteam... le auzeam... dar niciodata nu am fost in stare sa le pun jos...
imi alearga in cap toate momentele fericite... toate clipele in care am fost "deasupra"... ma gandesc... incerc... sa ma detasez de prezent... este o invatatura specific Yoga... aplicata de ninja... degajarea de exterior pentru perfectionarea interiorului...
nu stiu daca tu... ai idee... despre cum este sa simti in tot toracele o lovitura fulgeratoare... ca a unui iceberg in flacari... care sa iti aprinda sufletul... care sa te faca sa simti ca traiesti... si sa nu o poti da nimenui din jur... da
sunt egoist... foarte egoist... dintr-un simplu motiv... cunosc o singura persoana care poate... simti/trai muzica la fel ca mine...
nu-mi aduc aminte sa fi ascultat muzica in ultimii 9 ani... am trait-o... ca pe o alta... poveste... pe EA... nu am uitat-o... aproape ca a devenit parte din mine... dc nu sunt atent.. ma intorc pe plaja... si o vad zambind... si intinzandu-mi o mana ca sa putem alerga impreuna... i know i can't resist... stau si ma intreb... trebuie sa fii ca mine... ca sa poti intelege muzica... asa... sa o poti mapa cu sentimente si cu senzatii... iar apoi sa asculti o intreaga reactie chimica... cu violenta ei proiectie in cap... nu stiu de unde am plecat si nici unde voiam sa ajung...
dar am ajuns inapoi pe plaja... acolo... e ciudat ca cele 2 planuri pe care le vad sunt din nisipi... fie plaja... fie desert-ul... e ciudat ca pana acum nu m-am gandit la asta...
iar tie... ei bine... prin tine... imi voi injecta toata chimia asta in cap... ca sa nu o mai uit niciodata... sa fie in mine... pentru totdeauna...

this is the.. old way... : Powerfull,Magical,Evil

Si iata... ca am gasit si ceea ce cautam... pacat ca nu o pot atinge... dar e mai puternica asa...

i never wanna fall asleep
I'll only wanna dive in deep
And I've tried and I've tried and tried to walk away
I am scared of what I missed
But don't you know it tastes so sweet
I'll only want to dive in deep
And I've tried and I've tried and tried to walk away
I know I can't resist


in 3 minute... mi-am facut o radiografie... si... pot fi eu, pot zambi... azi ma bucur ca traiesc...
cauze : o melodie... impreuna cu EA...

ea

nu prea imi aduc aminte exact... dar voi incerca...era vara... era cald afara... cald rau de tot... si mai erau 4 culori... verde... albasstru... rosu... si alb...
imi aduc aminte ca eram la mare, in Mamaia... stiu locul.. dar atunci nu era absolut nimeni, decat toate cladirile asa cum le stiam, dar... goale.. marea era verde... un verde pregnant... care apasa usor picioarele… in stanga… e un mic triunghi de albastru, singura bucata de cer care se vedea dintre noi doi…
eram cu picioarele in apa… era o senzatie foarte comoda de rece verde… marea era ca de menta…
imi aduc aminte ca o tineam in brate… ba chiar o strangeam asa de tare incat la un moment dat s-a proptit cu mainile in pieptul meu… si i-a aparut o mica grimasa pe fata… o jenase putin stransoarea..
imi aduc aminte pieptul ei bronzat… imi aduc aminte de parul ei roscat… de figura ei… de ea… EA... imi aduc aminte ca pentru clipele cat am tinut-o-n brate… s-a oprit timpul… totul a stat in loc, eram ca un copil care isi tine in brate mama pentru ultima data… nu as fi vrut sa se termine vreodata… si imi aduc aminte… ca ei ii era bine… a fost pentru prima data cand am simtit ceva divin… ceva atat de profund incat intreaga mea fiinta s-a cutremurat, avalansa de chimie care s-a abatut asupra mea… nu era menita a fi suportata de un singur om… poate pentru singura data in viata mea… am simtit ca pot zbura… am simtit ca am aripi… am simtit ca totul poate fi bine… imi aduc aminte ca o tineam in brate si puteam citi pe fata ei ca era perfect asa… mai dura o frantura… de timp… si…. Dar brusc.. totul dispare… culorile si peisajul revin la normal… la normalul camerei de ora 6 dimineta… cu gust de plecat la facultate… si munca… si altele…
toata ziua asta… m-a urmarit gustul amar ca nici macar nu am apucat sa o sarut… bizarre chestii creeaza mintea umana… Sigmund Freud… zicea ca visam ce ne dorim… in cazul de fata… are perfecta dreptate…
dar… cat de perfect sa visezi un eveniment… cat de puternic sa fie subconstientul incat sa ai in nari o zi intreaga mirosul ei… privirea ei sa o simti dupa umar… cat… CAT?... va trece oare… pana va mai veni vreodata… de va mai veni vreodata…
cateodata… visezi viata… cateodata… traiesti dimineata in 5minute de somn mai mult decat ani intregi… de viata… m-a marcat… iluzia ca pot fi fericit…
iar ea... ramane o fantasma... si pentru cateva clipe am atinso... fara sa ii stric aura... fara sa ii fac ceva...

part 2

3 ore mai tarziu, in aceeasi zi....

undeva pe fundal este un televizor pe tvr1 si se aude... glasuirea din parlament... oricum... o colectie de bancuri foarte proaste... am iesit pana afara si e frumos rau de tot... mah... da' frumos... sunt la 2 pasi de herastrau... si sunt consemnat la munca pana la 4juma... 5... e crima... dar cred ca tot o sa ma arunc putin pana-n herastrau... e prea frumos ca sa ratez ziua asta...
revenind la discutia de dinainte... am fost pana la turabo din dorobanti... si am ramas coplesit de ce e acolo... parca e alta lume... nu stiu de ce azi... dar azi aproape tot ceea ce observ/vad/aud/cred/imi imaginez/visez/vreau sa cred/vreau/ravnesc.... este mult amplificat... totul pare departe... si cu un usor efect de blur-fadded... dar totusi... realitatea este dura... si miroase a liliac... cel putin pe dorobanti mirosea asa de tare a liliac in dreptul unei case incat imi venea sa ma opresc si sa ma asez pe gardul din fata si sa raman acolo ... a fost frumos....
ideea de amplificare... ramane in picioare... ziua asta inca nu s-a terminat... si nu stiu... e asa... un iz in departare... care imi aminteste de faptul ca va fi bine... dar senzatia este ca ceva se va intampla azi... si nu ceva bun... de ce pesimist... este doar o corelatie simpla intre ultimele zile.... si senzatiile de azi... este un simplu sentiment de neregula si nesiguranta... e ciudat... bizar... si poate... in cele din urma... fals... vom vedea...

part 1

if you believe, the western stars
it's falling down, on everyone
you're breaking free
and, on morning's come
it you would know,
you're time has come.

dimineata... e ca un amplify damage... totul doare 2 ori mai mult, totul e confuz si neclar... cel putin pana iti aduci aminte ca trebuie sa te porti normal, sa te lupti cu propria durere, cu propriile frustrari, trebuie sa te lupti cu tine... dimineata asta imi aduce aminte de diminetile de la mare, cand dormeam juma de ora... numai ca sa profit la maxim de ea... imi aduc aminte ca atunci cand ma trezeam ma dureau ingrozitor gaurile din buza... era din cauza diminetii, cand corpul este relaxat... cam asa e si acum... doar ca durerea este psihica, nu fizica... as putea spune ca muzica poate exprima in locul meu ceea ce simt... ma refer la muzica pe care o ascult eu, putini au inteles, asa ca... nu te chinui nici tu, ca n-are rost, la urma urmei blog-ul asta e pt mine... nu pt voi...

i remember i had a dream, and now the dream has left from me...
pana la urma... povestea din care este citatul asta... s-a terminat... relativ bine... relativ ok... relativ... dar azi dimineata... 10 minute de over-sleep... cu combina si telefonul tipand trezirea... au insemnat mai mult decat o mie de senzatii si sentimente la un loc... a fost prima data... dupa multi ani, cand nu as fi vrut sa ma mai trezesc... as fi vrut sa o pot strange in brate... nu in gand... a fost o iluzie... si cred ca trebuie sa ma obisnuiesc cu gandul... fiindca povestile... sunt ca niste iluzii, sunt, de fapt, niste "puncte de control", care... trebuie luate in seama... fiindca acolo este bine... se termina bine... si in mod normal, asta trebuie sa credem despre viata, in general... DAR... eu cred ca e mai cinstit faptul ca azi pot spune... ma simt aiurea... ma simt prost [te simti cum esti, mi-ar zice cineva acum...], ma simt frustrat... in fine, cred ca mai putin frustrat... dar totusi o idee de gust de frustrare este... cred ca imi permit sa fiu sincer cu mine... si sa o zic cu voce tare... cel putin in mine cu voce tare... povesti... hmm... povesti... vremea lor a trecut, in fiecare dimineata te vei trezi amintindu-ti dupa amiaza de august din 2002... cand pe trenul de intoarcere dinspre maare.. vorbeai cu o... persoana in varsta... vorbeai aiurea... erau 60 de grade in tren... poate ca ai visat pana si acest pasaj... dar... NU... nu ai visat fiindca vocea ei iti rasuna in cap inca de atunci... ce zicea vocea ei....
mai putin conteaza... ce conteaza este ca asta gandeam si eu atunci... si o gandesc si acum... si am gandit si pe parcurs... desi au fost intre timp 2 relatii destul de puternice in scena... dar... au disparut subit... la un moment dat... oamenii se schimba, altii accepta crucea si merg cu ea in spate, iar altii prefera sa o dea jos... si sa caute alta cruce, poate mai grea, poate mai usoara... nici nu mai conteaza... ce conteaza... este ca putem alege... putem alege dintre oamenii din jur, ii putem alege pe cei pe care ni-i dorim aproape de noi, ii putem alege pe cei pe care sa-i iubim... ce nu inteleg... este de ce mai iubim daca este doar o chestie trecatoare... unii au apreciat ca iubirea... dureaza in medie 3 ani... la mine a durat maxim 3 luni... apoi a fost stress, frustrare, oboseala... si incercarea cretina si disperata de a face omul de langa mine sa tina cont si de ceea ce eu imi doream... proasta incercare... dar cred ca as face la fel chiar si acum; in fine, revenind la subiectul principal... consider ca iubirea asta... e exact ca heroina... e bine la inceput... dupa care incepi sa o iei razna, si sa faci prostii, sa te descompui, ca o mumie... incerci aiurea sa te redresezi... dar degeaba... end of story : painfull.. dread painfull
si urmeaza intrebarea de 10 puncte... de ce dracu in fiecare dimineata ma trezesc cu un gust amar, si imi doresc din nou asa ceva??? fiindca sunt om?... poate.... inclin totusi sa cred ca sunt masochist mai mult de cat om... si prost mai putin decat masochist, dar mai mult decat om...
cred deja... ca incep sa-mi revin... la realitatea "la zi"... usor usor... norii de praf se ridica, si uit tot ce am scris aici...
the kindred fadeing-soul... end of transmission...

oare

Inside your pretending
Crimes have been swept aside
Somewhere where they can forget

Divine upper reaches
Still holding on
This ocean will not be grasped
All for nothing

Did you really want

Refuse to surrender
Strung out until ripped apart
Who dares, dares to condemn
All for nothing

Did you really want

e din nou noapte...

in desert... peste tot in jur... e ceva care ma face sa zic ca m-am cam plictisit de tot ce e in jur la ora asta... vreau la mare... la munte... nu stiu exact.. dar undeva departe de toata oboseala si stressul asta de aici... imi repugna...
nu stiu exact cum ar trebui denumita o zi buna... si una proasta... dar cand alea proaste incep sa se lege devine monoton... ai asa o stare de... yeeeep... what's next?...
[zero zero]
a visa... mmmm... ce frumos suna... dar cat de amar este in spate?... cred ca personalitatea mea duala isi cam face de cap... dar de multe ori ma trezesc visand pe un sunet dintr-o melodie... te-ai gandit vreodata ca iti pot creste aripi dc inchizi ochii 5 secunde la momentul potrivit?... pacat ca se topesc repede... cred ca as zbura undeva departe rau de tot... departe de uratania asta de bucuresti... sau poate ca nu...
o parte din mine tanjeste dupa visele alea... iar cealalta parte le ucide... nici macar nu mai stiu in cine sa am incredere...

the betrayer...

betrayer... in truth it was i who was betrayed
still i am haunted... still i am hated...
but now my blind eyes see what others cannot...
the hand of fate must sometimes be... forced

madness... even if you...

how does it come that the macro of love is the same as for madness... and why do we call it love... maybe we need a psychotic remedy to be healed from it...
pure madness... exceses of energyes... that's what it stands for...
hai ca deja m-am murdarit de engleza destul

milligramme of...

how does it feel to be locked inside another dream that never had a chance to be a realised?
God, what the f$#k is wrong, you act like you knew it all along...
nothing's real.... none of this is real... and nothing comes easy...

betrayer

m-am saturat de joaca... cel putin cu viata... devine plictisitor sa castige numai ea...
e ca un joc de-a v-ati-ascunselea... in care cineva joaca cu wall-hack...

lost in my own world

mmmm.... personalitate multipla... e ceva impersonal in asta, ceva nu e la locul lui... nu e... bine... e o aura aiurea de mistic... ceva care ne face sa devenim incontrolabili....si se intampla atunci cand... ravnesti...